Jurnalul personal- o întâlnire cu tine, cel din trecut
Nu ştiu câţi dintre voi păstraţi un jurnal sau cel puţin din când în când vă asterneţi câteva gânduri pe o hârtie. Nu sunt nici eu genul care să stea în fiecare seară cu un caiet în mână în care să repet la nesfârşit …dear diary…, dar cateodată îmi place să scriu, pe unde apuc, despre una, alta.
Articol editat de Andrei Cretoiu, 15 aprilie 2014, 15:54 / actualizat: 16 august 2014, 16:09
Aveam în liceu nenumărate agende colorate şi nu ştiam ce să fac cu ele, aşa că am început să fac însemnări mărunte prin ele când mă plictiseam.
De obicei scriam când nu aveam somn, făceam un fel de sinteză a săptămânii sau chiar a zilei, dacă se întâmpla să fie interesantă. Cu timpul însă uitam de ele şi le lăsam undeva într-un sertar de birou sub tot felul de notiţe şi suporturi de curs.
Din când în când îmi mai fac puţină ordine în vechile obiecte şi dau peste astfel de agende… pe care le răsfoiesc cu interes şi curiozitate. Aşa mi s-a întâmplat şi azi! Sentimentul ce te cuprinde e unic, un fel de bucurie îmbinată cu ceva…nu e melancolie, nu e tristeţe, e ceva altfel. Mă redescopăr pe mine, sentimentele şi trăirile mele în respectivul moment. Azi, de exemplu, am dat peste o pagină care, în câteva fraze, descria prima mea zi de lucru. M-a amuzat, eu o uitasem. Uite aşa prind viaţă amintiri, momente uitate sau abandonate din cauza altor griji, din cauza unui alt prezent şi tot aşa…
Câteodată e bine să păstrăm amintirile vii în mintea noastră, să observi scrisul, evoluţia lui, modul tău de gândire, de exprimare, trăirile pe care le-ai avut în acel moment…o traiectorie a propriei maturizări…înveţi din propriile greşeli.
Eu nu vă îndemn acum să începeţi să raportaţi fiecare activitate a zilei, dar din când în când aşterneţi pe o coală de hârtie câteva din gândurile unei zile, fie ea bună, rea…faceţi astea pentru voi…cei din viitor…pentru un moment de redescoperire.
Roxana Filip, masterand, FSPAC, Comunicare, Relaţii publice şi Publicitate
