La o plimbare prin Sebeș

Oraşul e foarte accesibil, la vreo 15 km de Alba Iulia, pe drumul care duce la Sibiu, adică nu e nevoie de maşini 4×4 cu girofar ca să ajungeţi acolo.

Articol editat de , 26 iulie 2015, 06:00

Ar fi destule de văzut la Sebeş.

Întâi de toate, se păstrează o bucăţică din atmosfera vechiului burg săsesc, de pe vremea când se numea Mühlbach, Pârâul Morii.

De-a lungul timpului au trecut prin Sebeş diaconul Coresi, care-a şi tipărit cîteva cărţi aici, principele transilvan Ioan Zapolya, apoi generalul Bem, deloc binevenit la vremea paşoptiştilor, ca să nu mai vorbim de marele Blaga, poetul minunilor lumii, care-a crescut în oraş.

Ce-ar fi de vizitat?

Splendida biserică evanghelică, pe care-au văzut-o şi tătarii, în timpul marii lor invazii din 1241, sau cetatea Sebeşului, construită în sec. XV-XVI, din care se mai păstrează şi azi unele vestigii. Iubitorii de legende pot face o plimbare în afara burgului, până la Vinţu de Jos, unde se află ruinele unui castel din secolul al XVI-lea, despre care localnicii spun că e bântuit. Guvernatorul Martinuzzi al Transilvaniei şi domnitorul Moldovei, Aron Vodă, au fost ucişi acolo, iar fantomele lor îi bagă-n sperieţi pe trecătorii nocturni.

Cea mai sinistră legendă se referă la împărăteasa Maria Tereza care, în secolul al XVIII-lea, se caza la castel, apoi chema câte-un superbărbat, făcea amor cu el după care îl poftea într-o cameră dotată cu un mecanism teribil. Amorezul se aşeza pe un scaun, bea şi el ceva, iar Maria Tereza apăsa un buton şi din scaun ieşeau lame de sabie care-l spintecau pe nefericitul obiect al plăcerilor imperiale. Defunctul era, apoi, aruncat într-un tunel care-i ducea cadavrul direct în Mureş. Tunelul a fost descoperit, are cca 200 de metri.

De la Sebeş se poate merge, pe un drum acceptabil, către celebra Vale a Frumoasei, unde mânca, bea, vâna şi pescuia Sadoveanu, unde sunt mari lacuri de acumulare şi un peisaj incredibil.

Valea Frumoasei

În oraş, merită vizitat apeductul construit de saşi acum 100 şi ceva de ani, care alimenta o turbină electrică, adevărată bijuterie, de vreme ce, prin anii ’30, a fost demontată şi dusă la uzinele din Reşiţa, ca model.

Cea mai tare dintre surprize e însă la vreo 3 km de Sebeş, pe drumul către Daia Română.
Râpa Roşie, o splendidă rezervaţie geologică de 10 ha, gigantică orgă de stînci roşii, asortată cu nişte scaieţi cum nici în Bărăgan nu găseşti. Ploaia, vânturile şi torenţii au săpat şi-au creat un fel de burg în stil Oblio, cu acoperişuri ţuguiate, mai roşii la bază şi mai albicioase către vîrf, de 80-100 metri înălţime. Apa, care sapă în lutul colinei de vreo 60 milioane de ani, a lăsat în urma ei forme ciudate: coloane, turnuri, piramide. Hăuri adânci se deschid, iar ploile formează pârâiaşe sângerii, care se prăvălesc în fundul văgăunilor cu zgomot sinistru. Păsările au săpat în lut zeci şi zeci de găuri. Coborîrea către apa Secaşului dezvăluie tuneluri făcute de ploaie, care cu timpul s-au surpat, formând şanţuri enorme.

Râpa Roșie

Râpa Roşie este un loc iubit şi de parapantişti.
Citez una dintre recomandările lor: Panta are formă de U, excelentă pentru zbor dinamic, nu foarte bună pentru termică. Se zboară cu orele când bate vestul sau sudul (cel mai lung zbor a durat 6 ore 45 min). Cel mai fain e să vezi Cetatea Alba Iulia de sus, în formă de stea cu 8 colţuri bastionate.

Doamnelor şi domnilor, am fost acolo şi, pe cuvânt, m-am simţit ca pe Marte, unde n-am fost, totuşi!

Senzaţia de nepământesc e puternică, semn că natura ştie mereu să ne surprindă.

Dan Horea

Nu uitaţi, Radio Cluj se poate asculta şi online AICI