Cum să racolezi un turnător (cronicile Reflex)

Pintér Béla, unul dintre cei mai influenţi dramaturgi, regizori şi actori din Ungaria semnează alături de actorii companiei independente pe care o conduce spectacole cu care perturbă tăcerea care s-a aşternut peste istoria perioadei comuniste şi chestionează prezentul şi relaţia lui cu societatea.

Articol editat de , 27 martie 2015, 15:18 / actualizat: 30 martie 2015, 10:49

Dansurile şi muzica populară, conservarea tradiţiilor şi exacerbarea sentimentului naţional sunt unelte ale propagandei în ţările fostului bloc comunist. Listele colaboratorilor Securităţii nedeconspiraţi nici azi, la un sfert de veac după căderea comunismului, deschid tema delicată a analizei vinovăţiilor şi sunt subiecte pe care teatrul independent şi le asumă ca parte a contribuţiei sale la asanarea morală a societăţii postcomuniste. Compania Pintér Béla intră cu curaj pe terenul minat al istoriei recente şi analizează mecanismul racolării colaboratorilor Securităţii în spectacolul Secretele noastre/Titkaink, producţie din septembrie 2013 a companiei, prezentată la festivalul Reflex. Spectacolul este constant invitat în Ungaria şi în străinătate şi a depăşit până în prezent 100 de reprezentaţii.

Am pornit de la un proiect internaţional şi de la faptul că ne interesa să vedem cum au trăit oamenii în epocă cu cei care turnau la Securitate, în fostele ţări comuniste din Europa de Est. M-am gândit mult dacă să mă angajez într-un astfel de proiect, mai ales că la un moment dat  riscam să renunţăm datorită restricţiilor: trebuia să ne încadrăm în 40 de minute, să avem o distribuţie cu doar şase actori, să nu folosim decoruri, ceea ce nu se încadra în profilul teatrului nostru.

Ideea e că în Ungaria şi în fostele ţări din blocul comunist s-a discutat mai puţin despre calitatea de agent şi despre această problemă a turnătorilor. Se vorbeşte mai ales despre colaboratorii Securităţii din Republica Democrată Germania, dar nici acolo nu s-a făcut publică lista agenţilor de securitate. De altfel, au fost foarte multe discuţii în Parlamentul de la Budapesta, iar acesta a lansat numeroase atacuri cu privire la publicarea listelor cu agenţii şi colaboratorii Securităţii. Dacă ne gândim la stânga politică ştim că au fost mulţi funcţionari în epocă care au colaborat cu Securitatea. Ei au făcut parte din acea reţea a agenţilor dar, evident, nici guvernele de dreapta nu doresc să facă lumină în această problemă. Probabil au şi ei câteva secrete… .(dramaturgul şi actorul Pintér Béla, autorul spectacolului)

Propaganda socialistă se lăuda cu o societate curată, fără şomaj şi sărăcie. Oamenii rămân însă imperfecţi în natura lor, iar sentimentele încalcă normele sociale şi nu pot fi reglementate. Înclinaţiile pedofile ale personajului real Balla Bán István, apreciat folclorist în epocă, oferă mobilul şantajului pentru a-l racola ca turnător. Pintér Béla alege cazul acestui personaj pentru a vorbi în spectacol despre perversitatea sistemului, lipsa lui de scrupule şi despre demonii noştri interiori care ne constrâng la compromisuri etice.

Pentru spectacol m-am oprit la anii ’80 şi la seratele dansante care se organizau în epocă de către formaţiile de dansuri populare. Aşa mi-am amintit de o figură iconică a acelor vremuri, un culegător de folclor, dar care avea şi o latură întunecată legată de pornirile lui pedofile. Pedofilia e un subiect tabu în toate societăţile, de azi şi de ieri. Sunt subiecte pe care le abordăm cu o strângere de inimă.(dramaturgul şi actorul Pintér Béla, autorul spectacolului)

Decorul minimalist, de cămin cultural, cu un accent simbolic, o uriaşă bandă de magnetofon care se învârte pe aproape toată durata spectacolului, trimite la supravegherea din epocă dar şi la pasiunea pentru muzică, ca expresie a vieţii private a personajelor. Spectacolul are meritul de a creiona cu mijloace teatrale simple (dialogul, muzica live în scenă), ce trimit uneori la teatrul de amatori din epocă, profilul unei perioade care a distorsionat valorile etice şi raportul individual cu morala. Personajul principal nu se deconspiră la final ceea ce poate fi privit ca un comentariu ironic la protecţia politică de azi a colaboratorilor fostei Securităţi. În fond, toată lumea are de apărat secrete, atât sistemul cât şi indivizii. Secretele noastre individuale sunt adesea cheia descifrării mecanismului funcţionării societăţilor totalitare.

Oana Cristea Grigorescu

Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta și online, AICI