Teroarea oceanelor avea și rude adaptate apelor dulci
Un mosasaur descoperit în Franța zdruncină teoria evoluției liniare a acestor reptile.
Articol editat de cristina.rusu, 6 octombrie 2026, 00:00
Teroarea oceanelor în perioada Cretacicului, mosasaurii trăiau și în ape dulci, după cum o demonstrează un exemplar rar găsit lângă Aix-en-Provence, care zdruncină înțelegerea noastră asupra evoluției acestor reptile marine.
Spre deosebire de rudele sale din largul mării, care puteau ajunge la 15 metri lungime, Garamaudo bauciensis era o „mică creatură” de doar 2,5 metri, a declarat pentru AFP Alexandra Houssaye, cercetătoare CNRS la laboratorul Mecanisme Adaptive și Evoluție (CNRS/MNHN).
Acum 85 de milioane de ani, acest exemplar vâna într-un lac situat în apropierea orașului actual Bouc-Bel-Air (Bouches-du-Rhône). Analiza rămășițelor sale fosile, publicată în revista „PCI Paleontology”, a relevat caracteristici morfologice foarte specifice, atât terestre, cât și acvatice.
Mosasaurii din largul mării posedau înotătoare, membre osoase aplatizate, precum cele găsite la delfinii și țestoasele marine moderne.
Garamaudo bauciensis, însă, avea „picioare” care probabil semănau cu cele ale șopârlelor varane, explică dna Houssaye. De asemenea, avea oase foarte compacte, incompatibile cu locomoția terestră, dar care, contracarând flotabilitatea, trebuie să-l fi ajutat să rămână scufundat în ape puțin adânci.
Acest animal „nu era un înotător puternic în largul mării, dar putea înota până la o adâncime maximă de câțiva metri și să se întoarcă la suprafață”, descrie cercetătoarea.
Aceste trăsături indică faptul că Garamaudo bauciensis nu a ajuns în acest lac din întâmplare și nici nu a căutat refugiu acolo temporar, așa cum ar putea face unele specii marine, de exemplu, în timpul sezonului de reproducere. Ci, dimpotrivă, se adaptase ecosistemului lacustru: o dimensiune mică, picioare „utile pentru curățarea terenului și deplasarea”, oase dense care îi permiteau să „consume foarte puțină energie pentru a atinge adâncimi de câțiva metri și a naviga prin curenți”, explică ea.
Această descoperire contestă narațiunea general acceptată despre acești formidabili prădători cretacici.
Rămășițele fosile găsite până de curând sugerau că mosasaurii au apărut acum 100 de milioane de ani, inițial în zonele de coastă din „mări adânci și calde, ideale pentru aceste ‘șopârle;’ „, amintește dl. Houssaye. Atunci, aceste reptile ar fi colonizat mările deschise.
„De acum 90 de milioane de ani, găsim practic doar mosasauri, care erau înotători activi” în registrul fosil, subliniază ea.
Dar, mai recentul Garamaudo bauciensis arată că evoluția lor nu a fost complet liniară.
„Unele forme au evoluat în oceanul deschis, dar altele au evoluat probabil în lacuri”, adaugă cercetătoarea.
Mosasaurul Bouc-Bel-Air avea un corp comprimat lateral, mai înalt decât lat, iar stilul său de înot era în principal asemănător celui de anghilă, ceea ce înseamnă că se baza pe mișcări ondulatorii ale corpului, similare cu cele ale anghilelor.
Deși dieta sa exactă rămâne necunoscută, probabil se hrănea cu pești mici, reptile și amfibieni, fie prin ambuscadă, fie prin căutarea de necrofagi.
Paleontologii au descoperit în zăcământ și alte fosile ale unor specii de apă dulce, inclusiv moluște, țestoase, crocodilieni și pești. La fel ca speciile din largul mării, mosasaurii de apă dulce nu au supraviețuit extincției în masă din Cretacic-Palogen, aceeași extincție care a dus la dispariţia tuturor dinozaurilor de pe fața Pământului.
RADOR RADIO ROMÂNIA
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
