Prima pagină » Știri » Educaţie » „Uniformele mai pot aștepta”. Reacția elevilor și părinților la proiectul aflat în Senat

„Uniformele mai pot aștepta”. Reacția elevilor și părinților la proiectul aflat în Senat

Elevii contestă proiectul de lege, iar părinții sunt împărțiți în două tabere.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 9 septembrie 2026, 15:46

Un proiect de lege aflat în dezbaterea Senatului propune ca elevii să fie obligați să vină la școală în uniformă. Inițiatorii susțin că măsura ar putea reduce diferențele sociale și bullying-ul și ar contribui la creșterea siguranței în școli. Reprezentanții elevilor și ai părinților sunt însă sceptici: problemele sociale dintre copii nu dispar odată cu hainele diferite, iar sistemul de educație are, spun ei, probleme mult mai urgente.

Propunerea legislativă L443/2026 modifică Legea învățământului preuniversitar, înlocuind actuala obligație privind o ținută vestimentară decentă și adecvată cu obligația elevului de a se prezenta la școală în uniformă. Modelul, standardele tehnice și elementele componente ar urma să fie stabilite de fiecare unitate de învățământ, cu consultarea elevilor și a părinților. Pentru familiile cu venituri reduse, proiectul prevede acordarea gratuită a uniformei sau subvenționarea cu 50% a costului, în funcție de veniturile familiei și de numărul de copii. Sursele de finanțare indicate sunt bugetele autorităților locale și fondurile externe nerambursabile. Proiectul este în procedură de urgență și se află încă în lucru la comisiile permanente ale Senatului. Termenul pentru raportul Comisiei pentru învățământ a fost 8 septembrie, însă documentul nu apare, deocamdată, în dosarul legislativ.

Elevii: diferențele se vor muta de la haine la telefoane, pantofi sau ghiozdane

Consiliul Național al Elevilor s-a pronunțat încă din luna iunie împotriva introducerii uniformei obligatorii. Bogdan Lucian Gogan, secretar executiv în Departamentul de Relații Externe al Consiliului Național al Elevilor, spune că uniforma nu poate elimina inechitățile dintre copii.

„Nu considerăm că această propunere va rezolva problema inechităților dintre elevi. Credem că inechitățile se pot muta și în alte aspecte materiale, pentru că nu este vorba doar de vestimentație”, spune reprezentantul elevilor.

Dacă hainele devin identice, diferențierea poate apărea prin alte obiecte, de la telefon și pantofi până la penare sau rechizite. Consiliul Național al Elevilor ar vedea cu ochi ceva mai buni o soluție decisă local, în care fiecare școală să stabilească dacă dorește să introducă o uniformă.

„Să lași la decizia instituției de învățământ cred că este cea mai bună variantă, pentru că fiecare instituție știe mai bine contextul în care se află”, afirmă reprezentantul CNE.

Elevii vor să fie consultați asupra ideii, nu doar asupra culorii uniformei

Proiectul prevede consultarea reprezentanților elevilor atunci când se stabilește modelul uniformei. Pentru CNE, discuția ar fi trebuit să înceapă însă mai devreme.

„Înainte de a face o consultare cu noi în privința felului în care ar putea arăta uniformele dacă proiectul de lege ar trece, cred că ar fi fost necesară o mai bună consultare a elevilor cu privire la proiectul de lege în sine și dacă noi suntem de acord cu asta”, spune Bogdan Lucian Gogan.

El amintește că elevii sunt cei afectați în mod direct de măsură și că experiența lor de zi cu zi din școli ar trebui luată în considerare atunci când sunt stabilite prioritățile sistemului.

O altă problemă este ce se va întâmpla cu elevul care ajunge la școală fără uniformă. Proiectul nu precizează explicit ce sancțiune ar trebui aplicată într-o astfel de situație.

„O să-i fie interzis accesul în instituția de învățământ? Pentru că, dacă da, asta s-ar suprapune cu prevederile din Statutul elevului”, avertizează reprezentantul CNE.

Bogdan Lucian Gogan precizează că personal nu respinge ideea uniformei în sine, dar contestă transformarea ei într-o prioritate națională.

„Decidenții sunt mult prea preocupați de aceste uniforme și pierd timp, în loc să se ocupe de adevăratele probleme cu care sistemul se confruntă. Cred că uniformele mai pot aștepta.”

Părinții sunt împărțiți

În rândul părinților nu există o poziție unanimă. Cătălin Nan, președintele Federației Naționale a Părinților – EDUPART, spune că o cercetare realizată de federație pe aproximativ 20.000 de părinți arată că tema uniformelor îi împarte în două grupuri aproape egale. Pentru el, problema principală nu este dacă uniforma este bună sau rea, ci faptul că discuția riscă să ocupe spațiul unor probleme mult mai importante.

„Nu este problema urgentă a școlii românești. Sistemul nostru românesc are probleme mult, mult mai grave de care ar trebui să se ocupe atât Parlamentul, cât și Ministerul”, spune Cătălin Nan.

El invocă rezultatele slabe ale elevilor și dificultățile structurale ale sistemului de educație și consideră că introducerea uniformei nu poate reprezenta un răspuns la bullying.

„Într-adevăr, bullying-ul este o problemă, educația emoțională este o problemă, dar nu se rezolvă prin uniforme. Diferențierea între copii o să fie întotdeauna și o să se vadă prin tot felul de gadgeturi, de papuci, de genți, de ceasuri.”

Uniforma poate costa mai puțin decât garderoba obișnuită, dar nu pentru toate familiile

În privința banilor, poziția reprezentantului părinților este mai nuanțată. Există situații, spune Cătălin Nan, în care uniforma ar putea chiar reduce cheltuiala unei familii.

„Dacă iei trei rânduri de uniforme și nu mai tot schimbi tot felul de tricouri și de haine, cheltuiala poate fi mai mică”, afirmă acesta.

Cătălin Nan spune că proiectului îi lipsesc detalii esențiale despre finanțare.

„Nu am văzut fundamentarea: câți părinți, câți copii sunt sub acest prag, de unde se iau banii, îi dau școlile, îi dau primăriile?”

Cine vinde uniformele?

O altă problemă este cea a furnizorilor. Au existat în trecut situații în care școlile au indicat un anumit producător de la care părinții trebuiau să cumpere uniformele. Dacă măsura devine obligatorie, spune Cătălin Nan, procedura trebuie să fie transparentă și să permită concurența.

„Mecanismele prin care vin aceste oferte la școli și prin care se alege furnizorul trebuie să fie foarte transparente, foarte clare, fără impunere.”

Chiar și stabilirea unor detalii foarte specifice ale modelului poate conduce, avertizează el, la situația în care uniforma poate fi produsă în practică de un singur furnizor.

Soluția ar fi modele cât mai simple și accesibile: „Uniformele trebuie să fie foarte ieftine, foarte simple, dacă vor să facă chestia asta.”

Atât reprezentanții elevilor, cât și cei ai părinților ajung astfel la o concluzie asemănătoare: uniforma poate fi o opțiune pentru unele școli și unele familii, dar introducerea ei obligatorie la nivel național ridică multe probleme legate de costuri, sancțiuni, libertatea de decizie și aplicarea concretă. Şi ridică, tot odată, o chestiune de priorităţi pentru sistemul educaţional:

„Cel mai bun lucru ar fi să ne apucăm să discutăm despre problemele adevărate din sistemul de învățământ, nu despre vopseaua de pe mânecile unei bluze”, concluzionează Cătălin Nan.