Obsession (Obsesia) – cumplitele consecințe ale iubirii totale

E filmul-surpriză al anului.

Articol editat de cristina.rusu, 29 august 2026, 00:00

Nu mă uit la filme de groază, aproape niciodată. Dar recomandarea de azi – Obsession (Obsesia) m-a prins de la primele minute și, la un moment dat, chiar m-a speriat de-a binelea.

E filmul-surpriză al anului. A costat 750 de mii de dolari, o nimica toată după standardele de la Hollywood, și a strâns până acum aproape 500 de milioane în toată lumea. E printre primele șase filme de groază din istorie ca încasări și una dintre cele mai profitabile producții realizate vreodată.

Povestea pornește de la o idee veche de când lumea. Bear lucrează într-un magazin de muzică. E îndrăgostit de Nikki, colega lui, dar nu are curajul să-și mărturisească dragostea. Într-o zi cumpără dintr-un magazin de curiozități o jucărie ciudată: One Wish Willow. Bețigașul de salcie – odată rupt, îți îndeplinește o dorință. Una singură. Bear își dorește – cu voce tare – ca Nikki să-l iubească mai mult decât pe oricine pe lume, după care frânge în două jucăria. Dorința se îndeplinește pe loc, exact așa cum a fost ea formulată.

Numai că nu se îndeplinește ca în filmele romantice. Nikki nu se îndrăgostește, face o fixație. Iubirea ei devine bolnăvicioasă, totală, fără limite. Vrea să fie tot timpul lângă el, nu suportă să-l împartă cu nimeni și nu mai are măsură în nimic din ceea ce face. Iar partea cu adevărat crudă e că fata nu a ales asta – e victima dorinței lui.

Bear își dă seama că a greșit și încearcă să dea înapoi. Nu se poate. Dorința, odată rostită, nu se anulează.

Acesta e filmul: proverbul pe care îl știm cu toții — ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se împlinească — dus până la ultima consecință.

Pe mine m-a convins ritmul. Nu sunt sperieturi ieftine la fiecare cinci minute. Tensiunea se adună încet, scenă cu scenă, până ajungi să te temi de lucruri banale. Regizorul așează personajele în mijlocul cadrului și lasă intenționat prea mult spațiu gol deasupra lor, ca să simți singurătatea. Are și o sperietură clasică, de manual, care m-a ridicat de pe scaun. Finalul e sângeros, cum se cuvine la un film de gen, dar ultimele secvențe aduc o răsturnare pe care nu o vedeți venind.

La fel de interesantă e povestea din spatele filmului. Regizorul se numește Curry Barker, are 26 de ani și până acum acum câțiva ani era cunoscut doar ca jumătatea dintr-un duo de comedie de pe YouTube, cu aproape un milion și jumătate de abonați. În 2024 a filmat, cu 800 de dolari, un film de groază pe care l-a pus gratuit pe internet. De atât a fost nevoie ca producătorii de la Hollywood să-l caute.

Obsession s-a turnat în Los Angeles, în mai puțin de o lună, cu actori pe care nu-i știa nimeni. A fost prezentat anul trecut la Festivalul de Film de la Toronto și Focus Features a plătit pentru el 14 milioane de dolari.

În cinematografe a ajuns în mai. Și acolo s-a întâmplat ceva ce nu se mai văzuse din 1982, de pe vremea lui E.T.: încasările au crescut și în al doilea, și în al treilea weekend, în loc să scadă. Oamenii au mers, au povestit mai departe și au dus alți oameni în sală. Fără vedete, fără campanie uriașă de promovare. Criticii i-au dat note foarte bune — peste 90 la sută recenzii pozitive.

Obsesia a rulat în această vară și în România. Dacă l-ați ratat în cinema, rămâne să vă speriați singuri, acasă, odată ce va fi disponibil și la noi pe platformele de streaming.

Tiberiu Crișan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.