Poemele de luni: Gavril Pompei
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Articol editat de cristina.rusu, 17 august 2026, 11:44
“ Tu visezi altceva
decât pâcla coborând insidioasă
poate un atol cu lagună de mărgean,
o faleză cu rododendroni inundată
oricum, altceva decât igrasia
unui timp stătut în propria-i nevolnicie.
Îţi doreşti un punct pe harta destinului
unde ard încă dorinţele
unde dă în pârg răzvrătirea de-a fi cariatidă
speri (doamne, ce stare ingrată !)
că acel punct totuşi există
că acele dorinţe pot deveni torţe
că acea nebunie poate înflori evlavie.
Speră”,
ne oferă un sâmbure de speranță în privința îndeplinirii celor mai arzătoare dorințe, poetul, prozatorul, cercetătorul și profesorul universitar Gavril Pompei – pseudonim al lui Pompei Cocean, născut la 15 august 1950, la Târlişua, judeţul Bistriţa Năsăud.
Este absolvent al Facultății de Biologie – Geografie a Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj – Napoca din anul 1973.
Obţine tot aici doctoratul în geografie în anul 1980, cu o monografie dedicată Munţilor Apuseni.
Între 1973 şi 1981 este geograf la Institutul de Speologie Emil Racoviţă din Bucureşti, iar din 1988 devine cadru didactic al Facultăţii de Geografie a Universităţii clujene și obține gradul de profesor în 1993.
Debutează cu poezie în revista Familia în 1973 şi figurează în Caietul debutanţilor al Editurii Albatros în 1977.
Publică volume de specialitate și cărți de poezie precum: Întâlniri cu peștera, Arcul voltaic, Jocul cu umbra, Starea de labirint, Între Carpați și Pirinei , scrieri de călătorie, Floarea de rouă, Deltele memoriei – antologie, cu o prefață de Al. Cistelecan, Vânt pieziș, Lăsarea la vatră – prefață de Ion Mureșan, Intoarcerea lui Dante – prefață de Petru Poantă, Noduri și alegorii, Inorogul si oglinda – antologie, cu o prefață de Irina Petras, Intarsii, prefață de Mircea Muthu, Geografie sufletească, eseuri, Rune, noduri, intarsii. 101 poezii, apărut ca omagiu editorial la împlinirea a 75 de ani.
A colaborat frecvent cu revistele literare: Familia, Steaua, Tribuna, Viața Românească, Mișcarea literară, Unu, etc. și, a fost cercetător științific în cadrul Colectivului de Geografie al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca.
A fondat un centru de cercetare avansată – Centrul de Geografie Regională și două reviste științifice: Romanian Review of Regional Studies și Geographia Napocensis.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
“Poemele lui Gavril Pompei au fost atent întâmpinate de critica literară încă de la debut, dar de fiecare dată sub prejudecata ivirii lor pe un sol oarecum impropriu, autorul fiind înalt profesor de geografie, aşadar om de ştiinţă. Comentatorii înregistrau mai întâi rigoarea, un anume ermetism, intelectualitatea rece, închiderea în formă şi, mult mai rar, lăsarea în voia stărilor tradiţional „poetice”.
Fiorul şi înfiorarea păreau excesiv ţinute în frâu de concentrarea pe euritmii cristaline. E de spus, însă, imediat, că această abordare rămânea, până la urmă, o simplă reverenţă făcută detaliului biografic, repede lăsată deoparte, căci pătrunderea în intimitatea poemului scotea la iveală semnalmente ale unei gesticulaţii poetice autonome, deloc incomodată de preocupările „oficiale” vede criticul Irina Petraș natura multi – fațetată a lui Gavril Pompei, iar Petru Poantă, de asemenea, deduce această personalitate irizată de lirism:“ deloc amatoristic, Gavril Pompei surfizează cu nonșalanță prin imaginarul agitat al liricii moderne.
Pare destul de bine familiarizat cu convențiile ei, pe care și încearcă să le deslușească într-o remarcabilă poezie a poeziei…”
Este distins cu Premiul „Simion Mehedinți” al Academiei Române în 1997, pentru lucrarea Peșterile României. Potențial turistic și Premiul Registrului Urbaniștilor din România în 2007 pentru studiul Amenajarea teritoriilor periurbane. Studiu de caz: Zona periurbană Bistrița dar și Marele premiu George Coșbuc – Opera Omnia, pentru întreaga activitate literară, la Festivalul Național de Poezie George Coșbuc Bistrița, 2025.
Este Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea și cetățean de onoare al comunei Târlișua și al județului Bistrița-Năsăud.
“Poezia rămâne o spovedanie ultimă, o despovărare sfâșietoare de vertijele interioare, o partitură interpretată în fața tuturor și a nimănui. Un cristal poliedric, translucid, fruct al turbulențelor serafice din geodele spiritului” ne înfățișează Gavril Pompei un fragment din pigmentata sa lume spirituală.
FELINA
Ne furişăm prin pori obedienţi
spre nu se ştie încă ce minune
la care magii, trubaduri absenţi,
nu reuşesc să-i dibuiască nume.
Felină dalbă, visului năimire
adulmeci zarea prin hulpave nări
în care se înghesuie-n neştire
suplicii, penitenţe, desfătări.
Capcane pus-am, glonţul de argint
l-am arvunit drept calea să-i aţină
şi nicio veste! fluvii de absint
învăluie-n licoarea sibilină
şi drumul, şi limanul, şi chivotul.
Înfruptă-te din unda ei salmastră
din care, bând, se desluşeşte totul
cum ai privi amurgul prin fereastră.
DESCHIDEREA ÎN LUCRURI
Ziua trece de la o vârstă la alta
ca o sabie între învingător și victimă.
Taina ultimei porți scapă căutătorului.
Frunzele-mi fac semne pe care nu le știu,
cumpăna fântânii vorbește despre noime pe care
nu le cunosc,
tot mai vagi se preling urmele în răsărit,
tot mai imensă această suavă
circumferință a visului
ce nu reușesc s-o cuprind.
Într-o noapte a răfuielii cosmice
cu ultimul fir de nisip
s-a întâmplat exodul silabelor întru cuvânt:
facă-se voia izvorului din plin!
martor ocular sau evenimentul privit de
sub propria scoarță
ochiul miresmei mijind indecis.
Cocoși de abanos rostuiesc treptele clipei
cum aș desena pătrățele pe pielea unui gând
deschide-se în lucruri o zare de lucarnă
pe unde se strecoară învingătorii urlând
stau pe țărm și mi-e atât de bine încât
nemărginirea n-are nici-un sens.
Ana Herța
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.