Incluziv: Călătoria fără bariere începe înainte de plecare

Recomandări pentru persoanele cu dizabilități.

Articol editat de cristina.rusu, 11 august 2026, 00:00

Silueta de vară se pregătește cu luni înainte, se spune. La fel se întâmplă și cu o călătorie atunci când turistul are o dizabilitate: planificarea trebuie începută din timp, iar detaliile care pentru alți pasageri par mărunte pot face diferența dintre o vacanță reușită și una plină de obstacole.

O cameră descrisă drept „accesibilă” poate avea o ușă prea îngustă pentru un scaun rulant. O companie aeriană va accepta scaunul rulant electric, dar poate solicita informații suplimentare despre baterie. O persoană nevăzătoare poate ajunge fără dificultate într-un oraș mare, dar poate întâmpina probleme pe un traseu izolat, unde nu există oameni cărora să le ceară indicații. Experiențele persoanelor cu dizabilități care călătoresc frecvent arată însă că majoritatea problemelor pot fi prevenite prin documentare, comunicare și pregătirea unor variante de rezervă.

Curajul de a pleca, dublat de o planificare atentă

Primul pas este decizia de a călători. Ioan Man, artist nevăzător, spune că o persoană care dorește să plece singură trebuie să aibă suficientă independență, dar și curajul de a transforma intenția în faptă.

Traseul trebuie pregătit în detaliu: stațiile de plecare și de sosire, schimbările de tren sau autocar, punctele de asistență, orele de îmbarcare și variantele care pot fi folosite dacă apare o întârziere.

Pentru călătoriile cu trenul, persoanele cu dizabilități pot solicita serviciile de asistență ale operatorului feroviar. Cererea ar trebui făcută din timp, cu precizarea trenului, a stației și a tipului de ajutor necesar.

La călătoriile cu autocarul, șoferul poate oferi sprijin la îmbarcare, la coborâre sau în cazul schimbării vehiculului, dar aici opţiunile disponibile sunt mult mai puţin organizate. Chiar și atunci când asistența a fost solicitată, călătorul trebuie să aibă un plan pentru situațiile neprevăzute. Persoana desemnată să ofere ajutor poate întârzia, trenul poate schimba peronul, iar un mijloc de transport poate fi anulat.

În asemenea situații, se poate cere sprijinul celor din jur, dar e indicat ca persoanele nevăzătoare să aibă instalate aplicaţii prin care o persoană aflată la distanță vede, prin camera telefonului, ce se află în apropierea utilizatorului și îl poate ghida.

Asistența în aeroport trebuie cerută din timp

În aeroporturile din Uniunea Europeană, persoanele cu dizabilități și cele cu mobilitate redusă au dreptul la asistență gratuită. Aceasta poate include preluarea de la un punct de întâlnire, deplasarea până la check-in, trecerea prin controalele de securitate și de frontieră, transportul până la poarta de îmbarcare, urcarea în avion și transferul până la loc. La sosire, serviciul poate continua cu coborârea din aeronavă, recuperarea bagajelor și deplasarea până la ieșirea din aeroport sau spre următorul zbor. Cererea se transmite companiei aeriene, agenției de turism sau operatorului de la care este cumpărat biletul, de preferat chiar în momentul rezervării. Pentru ca serviciul să poată fi organizat corespunzător, notificarea trebuie făcută, de regulă, cu cel puțin 48 de ore înaintea plecării.

Pasagerul trebuie să descrie cât mai clar ajutorul de care are nevoie. Nu este suficient să menționeze doar existența unei dizabilități. Este util să precizeze dacă poate urca scările, dacă se poate deplasa pe distanțe scurte, dacă are nevoie de transfer într-un scaun îngust de cabină sau dacă dorește să folosească propriul scaun până la ușa avionului. Dacă asistența nu este solicitată la timp, regulamentele europene precizează doar că aeroportul poate să încerce să o ofere, însă serviciul poate fi întârziat sau limitat de personalul și echipamentele disponibile.

O persoană cu dizabilități nu poate fi obligată automat să călătorească împreună cu un însoțitor. Compania poate solicita un însoțitor de siguranță numai dacă pasagerul nu poate respecta cerințele esențiale de evacuare și siguranță. Faptul că o persoană are nevoie de ajutor pentru a mânca, pentru a lua medicamente sau pentru a folosi toaleta nu înseamnă automat că nu poate călători singură. Echipajul nu este însă obligat să ofere îngrijire personală, astfel încât pasagerul trebuie să decidă realist dacă are nevoie de sprijin pe durata zborului.

Scaunul rulant electric și bateria trebuie declarate

Transportul unui scaun rulant electric trebuie discutat cu operatorul aerian înaintea călătoriei. Compania poate solicita modelul scaunului, dimensiunile, greutatea, tipul bateriei și instrucțiunile de manipulare. Pasagerul ar trebui să știe tipul bateriei și dacă poate fi demontată. Pentru bateriile litiu-ion contează și capacitatea exprimată în wați-oră. Bateria trebuie protejată împotriva pornirii accidentale și a scurtcircuitului. Este indicat ca utilizatorul să pregătească o fișă simplă, în limba engleză, cu instrucțiuni privind oprirea scaunului, blocarea roților, trecerea în modul manual și deconectarea bateriei. Componentele fragile și ușor detașabile, precum joystickul, perna, tetiera sau suporturile, ar trebui luate în cabină, dacă dimensiunile permit. Scaunul trebuie fotografiat înainte de predare, inclusiv seria, bateria și starea componentelor. În cazul unei avarii, fotografiile pot demonstra cum arăta echipamentul înainte de zbor. Persoanele cu mobilitate redusă pot transporta gratuit echipamentele necesare deplasării, însă dimensiunea aeronavei și regulile privind bateriile pot influența acceptarea unui anumit scaun. De aceea, confirmarea companiei trebuie cerută în scris, nu doar telefonic.

„Cameră accesibilă” nu înseamnă întotdeauna același lucru

Cazarea este una dintre cele mai frecvente surse de surprize. Radu Alexa, travel blogger care folosește un scaun rulant, recomandă ca turistul să nu se bazeze exclusiv pe descrierile și fotografiile de pe platformele de rezervări. Mențiunea „accesibil” poate însemna doar că hotelul are o rampă la intrare sau un lift. Camera poate avea însă o ușă prea îngustă, baia poate fi imposibil de folosit cu un scaun rulant, iar cabina de duș poate avea un prag înalt.

Înainte de rezervare, recepția trebuie contactată, iar întrebările trebuie să fie concrete:

Cât de lată este ușa camerei? Dar cea a băii? Există trepte până la recepție sau până la lift? Cât spațiu există lângă pat? Se poate intra cu scaunul rulant în baie? Există duș fără prag, bare de sprijin sau un scaun de duș? Liftul este suficient de mare? Este utilă solicitarea unor fotografii recente sau chiar a unei scurte filmări.

Un răspuns inițial negativ nu înseamnă însă întotdeauna că hotelul este complet inutilizabil. Unele unități nu au camere declarate oficial drept adaptate, dar pot avea apartamente mai spațioase, uși suficient de largi sau băi care pot răspunde nevoilor unui anumit turist. De aceea, discuția trebuie purtată calm și constructiv. Angajatul de la recepție nu a proiectat clădirea, deci nu trebuie să devină ţinta frustrărilor; însă poate identifica o cameră potrivită sau poate recomanda o altă unitate. După găsirea unei cazări bune, este util să fie păstrate datele de contact ale managerului sau proprietarului, precum și numărul camerei folosite. La următoarea rezervare, verificările vor fi mult mai simple.

Tehnologia poate suplini o parte dintre bariere

Pentru o persoană nevăzătoare, traseul și mijloacele de transport trebuie cunoscute cât mai bine înainte de plecare, consideră şi programatorul Krisztián Kovács. Necesitatea de a cere informații nu este doar o posibilitate, ci aproape o certitudine. De aceea, călătorul ar trebui să cunoască numele străzilor, stațiile unde trebuie să urce și să coboare, adresa exactă a cazării și reperele din apropiere.

Google Maps poate fi folosit pentru orientare și navigație pietonală, iar Moovit sau aplicațiile locale de transport public pot oferi trasee, ore de sosire și alerte pentru coborârea într-o anumită stație. Hărțile importante ar trebui descărcate în telefon înaintea plecării.

Internetul mobil poate lipsi în anumite regiuni, iar roamingul poate fi costisitor în afara Uniunii Europene. Și aplicațiile de ride-sharing trebuie instalate și testate înainte. Serviciile disponibile diferă de la o țară la alta, iar unele aplicații solicită confirmări prin SMS, card bancar sau verificarea identității prin care e mai bine să trecem înainte, nu când ne grăbim şi afară plouă.

Cunoașterea unei limbi de circulație internațională simplifică mult călătoria. Atunci când comunicarea directă nu este posibilă, poate fi folosit Google Translate, inclusiv modul de conversație, care traduce succesiv replicile celor două persoane.

Pentru persoanele nevăzătoare, zonele urbane sunt în general mai ușor de explorat decât cele rurale sau traseele izolate. În orașe există mai multe mijloace de transport, taxiuri, magazine, personal în stații și oameni cărora li se pot cere indicații.

Bastonul alb trebuie păstrat permanent la îndemână. Pierderea sau deteriorarea lui într-o țară străină poate limita aproape complet autonomia, iar găsirea rapidă a unui înlocuitor e dificilă.

Documentele și obiectele esențiale trebuie împărțite

Actele, medicamentele și dispozitivele medicale importante nu trebuie așezate exclusiv în bagajul de cală. Acesta poate ajunge cu întârziere sau poate fi trimis la altă destinație.

În bagajul de cabină ar trebui păstrate:

– medicamentele necesare pe durata călătoriei și pentru câteva zile suplimentare;

– rețetele și documentele medicale relevante;

– încărcătoarele și bateriile permise în cabină;

– datele de contact ale companiei aeriene, hotelului și asigurătorului;

– copii ale actelor de identitate;

– instrucțiunile pentru scaunul electric;

– un rând de haine și obiectele personale indispensabile.

O asigurare de călătorie trebuie aleasă după verificarea excluderilor și a condițiilor privind afecțiunile preexistente. Nu toate polițele acoperă deteriorarea unui scaun rulant electric sau costurile generate de lipsa temporară a unui dispozitiv medical.

Problemele trebuie semnalate imediat

Dacă asistența nu este oferită, dacă îmbarcarea este refuzată sau dacă scaunul rulant este deteriorat, pasagerul trebuie să ceară explicații și documente în scris.

O avarie trebuie raportată înainte de părăsirea aeroportului. Este indicată completarea formularului de neregularitate și fotografierea echipamentului imediat după primire. Pasagerul trebuie să păstreze biletele, rezervările, corespondența cu operatorul, chitanțele și orice cheltuială produsă de incident. Prima reclamație se adresează companiei aeriene sau aeroportului, în funcție de serviciul care nu a fost oferit. Dacă problema nu este rezolvată, pot fi sesizate organismele naționale responsabile de aplicarea drepturilor pasagerilor și de protecția persoanelor cu dizabilități.

Planificare, flexibilitate și calm

O călătorie accesibilă nu presupune eliminarea tuturor riscurilor. Presupune însă identificarea lor din timp și pregătirea unor alternative. Confirmarea asistenței, verificarea concretă a cazării, cunoașterea traseului, declararea bateriei scaunului rulant electric, descărcarea hărților și păstrarea unor variante de rezervă reduc considerabil riscul ca un incident să compromită întreaga deplasare.

Persoana cu dizabilități nu poate să pornească la drum cu ideea că va fi complet ferită de situații neprevăzute, ci cu încrederea că are resursele necesare pentru a le gestiona. Iar când planurile se schimbă, asistența întârzie sau drumul pare mai complicat decât pe hartă, rămâne valabil celebrul sfat al scriitorului Douglas Adams: „Nu intrați în panică!”

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.