La Electric Castle a plouat cu bună dispoziție și cu concerte de povestit nepoților

Oameni de toate vârstele, din toate coțurile lumii, au venit să se bucure de atmosfera relaxată.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 iulie 2026, 17:18 / actualizat: 20 iulie 2026, 19:53

Electric Castle a încheiat luni dimineața, 20 iulie, o nouă ediție care a adunat oameni din toate colțurile lumii care au ascultat muzică și au creat împreună amintiri pentru o viață întreagă. Cele 200 de concerte au transformat călătoria Electric într-o experiență unică la care au luat parte, în cele 4 zile de festival, peste 262.000 de participanți.

Alte cifre pe care ni le-au transmis organizatorii spun că s-au consumat 17.800 de porții de cartofi și s-au făcut, în medie, 25.000 de pași/zi, între scene.

Nu știm exact câți dintre ei au fost pași de dans, dar știm cu siguranță că au fost patru zile și patru nopți cu distracție și muzică bună pe domeniul Castelului de la Bonțida.

Oameni de toate vârstele au venit să se bucure de atmosfera relaxată care definește deja festivalul Electric Castle. Și când spun de toate vârstele mă refer inclusiv la unii foarte mici, în cărucior, alții mai mărișori, cu căști de protecție pe urechi. Mulți adolescenți și tineri, mulți trecuți de prima tinerețe.

Lumea s-a adunat zilnic cu zecile de mii sub un soare dogoritor mai ales în prima parte a celei de-a 12-a ediții, și, din fericire, cu foarte puțină ploaie. Au fost, ca de obicei, pelerine și cizme de gumă, însă acestea din urmă au fost purtate mai mult pentru a completa outfitul unor tinere cu look îndrăzneț. Nu au fost necesare cu adevărat, căci a plouat în scurte reprize doar sâmbătă seara și noroiul proverbial de la Electric a lipsit în acest an. Și ce bine că s-a întâmplat așa, iar distracția s-a numărat în concerte și milioane de pași de dans, nu în zeci de litri de apă pe metru pătrat.

Reporter: Ai mai fost la Electric?

Nu.

Reporter: De unde vii?

București.

Reporter: Ce concert vrei să vezi?

Nu știu. Rock, jazz, pop, orice.

Reporter: N-ai un artist sau o trupă pe care o urmărești în Electric?

Ah, ba da. Am venit pentru The Cure și pentru twenty one pilots.

Reporter: Salut! Ești prima oară la Electric?

Da.

Reporter: De unde vii?

Din Sibiu.

Reporter: Salut! Cum ți se pare la Electric?

Foarte fain.

Reporter: Ai mai fost?

Da, am fost și în edițiile trecute. Asta e a patru-oară.

Reporter: Și de unde vii?

Din Cluj.

Reporter: Cu ce vii la festival?

Cu busul am venit.

Reporter: Cum ți se pare transportul?

Sincer, e destul de ok, având în vedere că nu trebuie să aștepți așa de mult ca-n anii trecuți și se mișcă destul de repede.

Reporter: La ce concert vrei să rămâi?

Cel mai mult vreau să o văd pe LP.

Reporter: Distracție faină!

LP a cântat sâmbătă seara pe scena principală de la Electric Castle. Are și voce și priză la public și a demonstrat că muzica ei nu se rezumă doar la hitul Lost on you, pe care-l știm toți.

Așa cum și Electric Castle înseamnă mai mult decât muzică. Înseamnă și atmosfera din jurul lui și activitățile pe care le poți încerca în festival. Bunăoară, între două concerte, poți purta o conversație cu Dumnezeu.
Reporter: Salut! Îmi spui, te rog, la ce coadă stai?

La această chestie de poze pentru Talk to God.

Reporter: De ce vrei să vorbești cu Dumnezeu?

Pentru că mi se pare o chestie interesantă, este o activare foarte interesantă și mi-ar plăcea să văd despre ce este vorba aici.

Reporter: Dar ce te aștepti să-ți spună?

Nu știu, sincer. Credeam că este vorba de poze și apoi am văzut că oamenii chiar vorbesc la un telefon, vorbesc cu Dumnezeu la telefon. Nu mă așteptam la chestia asta.

Reporter: Dar ce o să-i spui, te-ai gândit?

Nu știu dacă o să-i spun ceva, dar o să ascult. Așa sunt eu, mai mult ascult decât să vorbesc eu.

Reporter: Saluut, te-am văzut că ai vorbit cu Dumnezeu. Cum a fost?

A fost interesant, o experiență foarte faină.

Reporter: Tu ai vorbit cu El sau El cu tine?

Puțin din amândouă.

Reporter: Ce i-ai spus?

I-am spus să îmi dea un sfat sau un gând bun.

Reporter: Și ți-a dat?

Da.

Reporter: Ce ți-a spus?

Păi asta e între mine și El.

Reporter: Ok.

Între artist și publicul numeros s-a creat o conexiune la concertul de vineri al americanului Teddy Swims, care a venit pentru prima dată în România. De la Hammer to the heart și terminând cu Lose control, trecând prin Some things I’ll never know, fanii au apreciat că Mr Know it all are de oferit o doză de sensibilitate direct proporțională cu numărul mare de tatuaje pe care și le-a făcut. Ni s-a șoptit la ureche că a plecat de la Bonțida cu unul în plus.

Cu plus de adrenalină a fost show-ul incendiar al celor de la twenty one pilots, care au revenit din nou la Electric și a adunat fani de diferite vârste. De altfel, cred că acesta e unul dintre cele mai faine lucruri la Electric. Pe lângă faptul că te poți lăsa surprins de artiștii care cântă pe scenele secundare și că poți descoperi oricând un nume demn de atenție, chiar dacă nu e pe main și nu e headliner (mie de exemplu mi-a plăcut mult concertul trupei Archive); pe lângă asta, la Electric mai e vorba și despre naturalețea cu care se amestecă nu doar genurile, ci și generațiile.

Am întâlnit în public oameni trecuți de 50 de ani care, în ciuda celor declarate în glumă la microfon, vin la Electric încă de la prima ediție și au făcut cunoștință cu unele trupe pe vremea când copiii lor erau adolescenți.

Reporter: Ai mai fost la Electric Castle?

Nu.

Reporter: Niciodată?

Niciodată.

Reporter: Ești prima oară?

Nu. (Râsete)

Reporter: Și ce artist urmărești?

twenty one pilots.

Reporter: De unde ai auzit prima oară de ei?

Fiul meu a interpretat la chitară muzica lor și atunci i-am auzit prima oară.

Reporter: Ai mai fost la Electric?

Da, am mai fost.

Reporter: De câte ori?

Asta e a 10-a ediție?

Reporter: A 12-a.

De 12 ori.

Reporter: Și ai o poveste, o amintire faină de la Electric?

De la prima ediție; ne-a plouat și atunci, non-stop. Era doar o scenă. Și uite acum la ce s-a ajuns.

Reporter: Acum ce artist urmărești?

The Cure.

Cine a venit anul acesta la Electric pentru The Cure a plecat fericit. Chiar și foarte mulții fani pe care i-am văzut îmbrăcați în tricoul naționalei de fotbal a Argentinei și care până la urmă, după prelungiri, a pierdut finala CM. Legendarul Robert Smith, alături de instrumentiști unul și unul, a închis cu un concert formidabil ediția din acest an a festivalului.

Robert Smith a intrat pe scenă îmbrăcat ca de obicei în negru și machiat, iar în primele 3 minute instrumentale a lăsat impresia că se plimbă dintr-o parte în parte, de parcă se încărca cu energie. Era intro-ul piesei Alone de pe cel mai recent album Songs of a lost world (2024) și-apoi au venit primele cuvinte și ne-am bucurat că are aceeași voce pe care i-o știam, nealterată de trecerea timpului: This is the end of every song we sing. I-am recunoscut și mișcările inconfundabile, gesturile pe face cu mâinile, zâmbetele amuzate, felul în care parcă își îmbrățișează chitara sau se îmbrățisează pe sine însuși.

Alone a fost începutul unui show excepțional, care ne-a purtat prin hituri arhicunoscute precum Pictures of you, Lovesong, Just like heaven, Inbetween days, Boys don’t cry, Friday I’m in love sau Close to me. Dar care ne-a oferit și compoziții complexe, poate mai puțin cunoscute. Pentru că mereu am considerat că The Cure sună diferit, în sensul bun al cuvântului, în concertele live față de înregistrările din studio, mă așteptam să-mi placă versiunea live a piesei A forest. Chiar a sunat excelent.

Puteți fi puțin invidioși dacă ați ratat ediția din 2026 a festivalului Electric Castle, însă vă puteți face planuri pentru anul viitor. Bilete pentru ediția 2027 sunt deja puse în vânzare, la un preț special, pe www.electriccastle.ro.

Text/audio/video/foto: Anca Bota Mureșan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.