Poemele de luni: Menuț Maximinian
”Am crezut că numele său e un pseudonim, dar e bine când un poet se naşte cu numele gata făcut”
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 13 iulie 2026, 13:37
“Faceţi loc
În rândul din faţă!
Vin bătrânii mei,
simpli şi tăcuţi.
Chipul lor e brăzdat de sunetul anilor.
Hainele lor sunt din fân şi mere.
Ochii lor au intrat în nesfârşire.
Îi aştept ca pe sfinţi.
Sunt calea spre amintiri,
Ei, cei ai satului din ilustrată!”,
ne introduce într-o lume înțesată de nostalgia începuturilor, a rădăcinilor și a memoriei, poetul, jurnalistul, etnologul, Menuț Maximinian, născut la Timişoara la 10 iulie 1979.

Menuț Maximinian
A absolvit Colegiul Naţional Liviu Rebreanu din Bistriţa, profil Matematică-fizică, școala postliceală de Informatică din cadrul Grupului Şcolar de Informatică al Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Litere, secţia română-etnologie în 2006 și are un masterat în Etnologie.
Este doctorand al Universităţii Babeş-Bolyai, preşedinte al Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, director al cotidianului Răsunetul de Bistriţa-Năsăud, realizator de emisiuni radio-tv, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România și al Asociaţiei de Ştiinţe Etnologice din România.
A publicat volume de poezie: Crucea Nopții, Noduri în haos, Muchia malului, Trenul vieții, critică literară: Vremea sintagmelor, Pomul cu putere, Cronica de gardă, Cărți și contexte critice, dar și studii de etnologie și jurnalism: Poteci de dor, Rugăciunea cântată, Copila de sub vii, Puterea secretă a cărților, Frontiere etnologice, Copilul de apă.
Este prezent în mai multe dicţionare şi antologii și este deţinător al Crucii Transilvane şi a Crucii Europei de Nord.
A câștigat de-a lungul timpului mai multe premii naţionale şi internaţionale: Premiul pentru poezie Naji Naaman din Liban, Premiul pentru poezie al Malaeziei, Premiul pentru poezie din New York – Institutul de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, Premiul pentru poezie din Istanbul – Universitatea din Istanbul şi ICR, Premiul Festivalului de proză Liviu Rebreanu (USR); Premiul Festivalului de poezie George Coşbuc (USR), distincţie din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, Premiul Mişcării Literare pentru publicistică literară, Premiul Municipiului Bistriţa (de două ori, prin Medalia Liviu Rebreanu şi Medalia Andrei Mureşanu, Premiul Centrului Cultural Român Barcelona pentru creaţie literară.
Este prezent cu poezii şi articole de critică literară în revistele: România literară, Luceafărul de dimineaţă, Timpul, Steaua, Tribuna, Convorbiri literare, Apostrof, Mişcarea literară, Pro Saeculum, Caiete Silvane, Nord literar, Conexiuni, Litere, Dacia literară, Neuma.
“Sigur că l-am cunoscut pe Menuţ Maximinian în calitatea lui de jurnalist şi de observator al fenomenului cultural bistriţean, şi nu numai. Am crezut că numele său e un pseudonim, dar e bine când un poet se naşte cu numele gata făcut şi nu mai trebuie să-şi caute nume. Este un lucru sigur: ai numele, nu-ţi mai rămâne decât să clădeşti în jurul numelui un poet”, își arată curiozitatea asupra etimologiei numelui, Ion Mureșan, iar Horia Bădescu descrie cu finețea caracteristică cum lumea care este pe cale să apună, cea a satului, mai poate fi salvată prin poezie și conștientizare:
“Într-o lume în care dimensiunea transcendentă a omului se află sub asediu, poetul Menuț Maximinian ne propune, într-o insolită profesiune de credință, o cronică a viețuirii întru ființă a ruralității românești și, deopotrivă, o fenomenologie a îngerului, ca articulație între sacru și profan, privită din aceeași perspectivă a relației cu totul aparte a lumii românești cu divinul.O relație de o naturalețe christică, în care totul se petrece în termenii unei familiarități respectuoase a omului cu Acela care l-a creat.”
“…de peste 20 de ani, cutreier satele, în căutatea ultimelor poveşti cu zâne, vârcolaci, strigoi, moroi şi alte personaje fabuloase de pe Valea Someşului şi a Ţibleşului, pe care mai apoi le aşez în cărţi. În satul meu natal, şi azi mai vezi copiii la săniuş pe uliţă, şi azi lupul mai vine până la ferestrele caselor. Resursele cele mai frumoase din cărţile mele sunt în copilărie”, ne invită poetul Menuț Maximinian spre o întoarcere în trecut care ne poate oferi șansa unei scrieri a poveștilor personale.
ÎNGERUL MEU E BIBELOU
Cu faţa de porţelan şi aripi de sidef
Stă pe raftul cu cărţi
Vorbind cu năsăudenii mei Rebreanu şi Coşbuc
Despre pământul sfânt şi martirii năsăudeni
Despre urmaşii grănicerilor
Noaptea zboară prin casă
Împărţind vise
Purtându-ne până la stele
Şi chiar deasupra lumii
Îngerul bibelou prinde viaţă la sărbători
Ne duce în Biserica din Lumină
Cu turla prinsă de Cer
O corabie prin apele învolburate
Îngerul pescuind oameni
Până la a doua venire
Îngerul meu îşi întinde aripile până la Cer
Îi cuprinde marginile
Sare dincolo de zări
Ca Iova în pântecul peştelui nemuririi
Îmblânzind lume şi risipind griji
Apoi se desprinde în culori
Ca un pahar al biruinţei
plin cu lumina soarelui
Şi mi se aşază pe umăr
Poposeşte în palmă
Iar apoi din nou
pe raftul cu scriitori
Printre râsetele copiilor
de pe uliţa lui Coşbuc
Şi cântecele
din casa învăţătorului Herdelea
ascultate de Ion al lui Rebreanu
ÎN PALMA MĂRII
născut din liniștea stâncii
corabie ancorată între fiorduri.
Pământuri ce își poartă culorile
Cu case medievale
Ce seara aprind lampe la ferestre
Podurile, pași peste respirația apei,
Pe străzile înguste
ecoul urmelor vikingilor
răsună încet pe piatra veche.
Vântul aspru are miros de mare,
de sare, de istorie scandinavă,
Printe perdele de vis
dansează aurora boreală,
Iar cerul își deschide grădinile de lumină
ca o apă nevăzută,
în valuri de verde, violet și roz.
Dumnezeu pictează tăcut
peste întunericul lumii
Lumina verii se așază peste oraș
Ca un cântec străvechi suedez
Stockholm – orașul insulelor,
Când portul adoarme,
stele coborâte pe apă
tresar ca o inimă a nopții.
Orașul plutește ușor
Apa şi stânca
Respiră într-o îmbrățișare
Ecou de gânduri
în palma mării.
Ana Herța
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.