Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: Expert european la Cluj: accesibilitatea e o competenţă importantă pentru profesioniştii viitorului

Incluziv: Expert european la Cluj: accesibilitatea e o competenţă importantă pentru profesioniştii viitorului

La UBB Cluj, specialiștii au discutat despre rolul educației în reducerea barierelor pentru persoanele cu dizabilități.

Articol editat de cristina.rusu, 15 iunie 2026, 11:50

La începutul lunii iunie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a găzduit conferința „Accesibilitatea ca responsabilitate comună”, un eveniment dedicat incluziunii și modului în care accesibilitatea poate deveni parte integrantă a vieții academice și sociale.

Printre invitații care au atras atenția s-a numărat prof. univ. dr. Klaus Miesenberger de la Johannes Kepler University Linz, una dintre cele mai importante voci europene în domeniul tehnologiilor asistive, al incluziunii digitale și al designului pentru toți. În intervenția sa, acesta a pledat pentru o schimbare de perspectivă: accesibilitatea nu trebuie privită doar ca un serviciu destinat persoanelor cu dizabilități, ci ca o competență fundamentală pe care universitățile au datoria să o transmită viitorilor profesioniști.

Potrivit profesorului austriac, dacă societatea își dorește cu adevărat incluziune, accesibilitatea trebuie să devină o responsabilitate colectivă. Universitățile au un rol esențial în acest proces, deoarece formează ingineri, arhitecți, profesori, medici, economiști și specialiști IT care vor proiecta spațiile, serviciile și tehnologiile viitorului. În opinia sa, un absolvent de informatică ar trebui să înțeleagă încă din timpul studiilor impactul pe care aplicațiile și sistemele pe care le dezvoltă îl au asupra diversității utilizatorilor, inclusiv asupra persoanelor cu dizabilități.

Klaus Miesenberger lucrează în acest domeniu de peste patru decenii. El și-a început activitatea la sfârșitul anilor ’80, într-o perioadă în care termenul de „accesibilitate” era rar utilizat, iar preocupările pentru persoanele cu dizabilități erau considerate de mulți drept o temă marginală. Schimbările legislative europene au adus oarecum subiectul în atenția publică, totuşi chiar şi astăzi provocarea rămâne asumarea responsabilității și implementarea practică a măsurilor de accesibilitate.

Experiența de la Universitatea Johannes Kepler din Linz a început printr-o întrebare simplă: cum pot fi făcute accesibile propriile programe de studiu? De la materiale de curs și prezentări până la infrastructura de suport pentru studenți, universitatea a construit în timp servicii dedicate diferitelor categorii de persoane cu dizabilități și a dezvoltat cercetări privind tehnologiile asistive. Un pas important a fost introducerea accesibilității ca disciplină obligatorie pentru toți studenții la informatică, după aproape două decenii de eforturi.

Profesorul a subliniat că accesibilitatea nu se reduce la rezolvarea unor probleme medicale individuale. Organizația Mondială a Sănătății descrie dizabilitatea la mai multe niveluri: cel medical, cel al mediului și cel social. Dacă tehnologiile asistive și reabilitarea răspund primului nivel, accesibilitatea mediului și reducerea prejudecăților sunt esențiale pentru celelalte două. Incluziunea reală nu depinde doar de tehnologie, ci și de cultura organizațională și de disponibilitatea societății de a accepta diversitatea.

În acest context, universitatea este mult mai mult decât o colecție de cursuri și biblioteci. Viața studențească înseamnă activități sociale, culturale, sportive și recreative, iar toate aceste dimensiuni trebuie să fie accesibile. În plus, nevoile persoanelor cu dizabilități sunt extrem de diverse. Diferențele dintre o persoană nevăzătoare și una cu vedere slabă, dintre o persoană surdă și una cu deficiențe de auz sau dintre diferite tipuri de limitări motorii demonstrează că nu există soluții universale, ci este nevoie de abordări personalizate.

O altă idee importantă a prezentării a fost aceea că sprijinul trebuie să înceapă cu mult înainte de prima zi de facultate. Alegerea programului de studiu, orientarea în campus, găsirea unei locuințe, accesul la transport și pregătirea pentru cerințele academice sunt elemente care pot influența decisiv succesul unui student cu dizabilități. Potrivit profesorului, rata abandonului universitar este semnificativ mai mare în rândul acestor studenți nu din lipsă de capacitate, ci pentru că multe dintre barierele existente nu sunt identificate și eliminate la timp.

Accesibilitatea trebuie să continue și după absolvire, inclusiv în procesul de integrare pe piața muncii. Klaus Miesenberger a atras atenția asupra existenței unui „tavan de sticlă” care limitează accesul persoanelor cu dizabilități la cariere academice și de cercetare, în ciuda calificărilor pe care le obțin. Universitățile ar trebui să devină exemple de bune practici și în ceea ce privește angajarea propriilor absolvenți cu dizabilități, ceea ce nu se întâmplă.

Poate cea mai ambițioasă inițiativă prezentată la Cluj este proiectul european Athena, care urmărește integrarea accesibilității în curriculumul universitar. Cercetările realizate în cadrul proiectului au arătat că, în majoritatea programelor de studiu analizate, accesibilitatea este tratată superficial, atunci când este menționată. De cele mai multe ori apare ca disciplină opțională sau ca subiect secundar în alte cursuri. În consecință, proiectul a elaborat recomandări pentru universități, agenții de acreditare și factori de decizie, astfel încât accesibilitatea să fie recunoscută ca un criteriu de calitate în învățământul superior.

Mesajul final al profesorului Klaus Miesenberger rămâne faptul că accesibilitatea nu este o problemă care îi privește doar pe alții. Într-o societate care îmbătrânește, aproape fiecare persoană se poate confrunta, la un moment dat, cu limitări funcționale. Din această perspectivă, accesibilitatea înseamnă independență, participare și calitate a vieții pentru toți. Iar universitățile au oportunitatea de a transforma acest principiu într-o competență esențială pentru generațiile viitoare de profesioniști.

Despre conferinţa Accesibilitatea ca responsabilitate comună puteţi citi aici: