Prima pagină » Știri » Educaţie » Cercetătorii de la USAMV caută albine rezistente la unul dintre cei mai periculoși paraziți

Cercetătorii de la USAMV caută albine rezistente la unul dintre cei mai periculoși paraziți

Infestarea nu este ușor de observat la început.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 12 iunie 2026, 15:00

Apicultorii se confruntă tot mai des cu pierderi de colonii, iar una dintre principalele cauze este infestarea cu Varroa destructor, un parazit care afectează albinele și poate transmite virusuri.

Problema este cu atât mai complicată cu cât parazitul a dezvoltat rezistență la o parte dintre tratamentele folosite până acum, spune Cs Ing. Dr. Alexandru Giurgiu, cercetător în apicultură în cadrul Facultății de Zootehnie și Biotehnologii a USAMV Cluj-Napoca:

„Principala problemă cu care se confruntă apicultorii este infestarea cu Varroa destructor. Acesta este un parazit extern care poate transmite și virusuri”, explică cercetătorul.

În mod normal, unele virusuri pot exista în populațiile de albine fără să producă efecte devastatoare, însă Varroa le poate răspândi mai eficient, asemenea țânțarilor care transmit malaria sau virusul Zika. Parazitul este prezent în România încă din anii ’70-’80, iar răspândirea lui este astăzi aproape generalizată. Până în 2022, Australia era singura țară cu albine din specia Apis mellifera în care Varroa destructor nu fusese semnalat, însă parazitul a ajuns și acolo.

„Toate coloniile sunt infestate cu Varroa. Practic nu cred să existe nicio colonie care să nu aibă parazitul”, spune Alexandru Giurgiu.

Răspândirea este favorizată de mai mulți factori. Trântorii pot intra în alte colonii fără să fie opriți, iar parazitul poate folosi și albinele lucrătoare pentru a se deplasa de la o colonie la alta. Se poate opri pe o floare, așteptând o altă albină, de care se agață pentru a ajunge într-un alt stup.

„Practic foloseşte albina lucrătoare ca taxi„, explică Alexandru Giurgiu.

În acest context, cercetătorii de la USAMV Cluj sunt implicați în proiectul european Better Bee, finanțat prin programul Horizon și derulat de un consorțiu format din 18 parteneri, printre care universități și institute de cercetare. Obiectivul este identificarea și dezvoltarea unor colonii de albine cu potențial mai mare de rezistență la Varroa destructor.

La Cluj, cercetătorii lucrează cu populații de albine selectate pe principii darwiniene. Ideea este simplă în teorie, dar dificilă în practică: sunt favorizate coloniile care reușesc să supraviețuiască fără tratamente și care demonstrează vigoare, capacitate de dezvoltare și reproducere.

„Avem deja colonii supraviețuitoare fără tratamente, dezvoltate începând din 2019. Sunt infestate, dar reușesc să țină într-o anumită măsură sub control nivelul infestării”, explică Alexandru Giurgiu.

Protocolul se bazează pe diversitate genetică. Cercetătorii pornesc de la un număr cât mai mare de colonii, ideal 20-25 sau chiar 30, provenite din zone diferite. Au fost favorizate coloniile de la apicultori care practică agricultura ecologică, dar și coloniile sălbatice identificate în natură. Scopul este ca albinele să nu fie înrudite între ele și să existe o bază genetică suficient de diversă pentru selecție.

Prima populație a fost începută cu 22 de colonii. După multiplicările realizate anul acesta, cercetătorii au împărţit 15 colonii în câte trei. Urmează însă etapa în care trebuie observat succesul reproductiv. Același protocol este aplicat de încă șapte parteneri europeni din proiect, astfel încât mai multe populații de albine se dezvoltă în paralel. Au fost recoltate probe pentru identificarea mecanismelor de rezistență, iar cercetătorii vor să continue munca și după încheierea proiectului.

„Un aspect foarte important este diseminarea materialului biologic. Trebuie să vedem dacă aceste populații oferă rezultate similare și în alte locații”, spune Alexandru Giurgiu.

Echilibrul dintre albine și parazit există deja în natură, dar nu în cazul speciei cel mai frecvent crescute de apicultori. Gazda originală a parazitului Varroa destructor este Apis cerana, o specie de albină din Asia. De-a lungul evoluției, parazitul și această gazdă au coevoluat: parazitul și-a dezvoltat mecanisme de infestare, iar albina a dezvoltat mecanisme de apărare. Astfel s-a ajuns la un echilibru. Acest echilibru s-a rupt atunci când, pe fondul globalizării, parazitul a trecut la Apis mellifera. Se estimează că inclusiv dezvoltarea căii ferate Transsiberiene, prin transportul de mărfuri, animale și colonii de albine, a creat condițiile pentru trecerea parazitului la o nouă gazdă.

Pentru apicultori, una dintre dificultăți este că infestarea nu este ușor de observat la început. Semnele sunt discrete, iar tratamentele au devenit mai complexe decât în trecut. Dacă în anii ’80 era suficientă o serie de tratamente cu două-trei repetări la interval de șapte-opt zile, astăzi schemele trebuie adaptate astfel încât să acopere ciclul de dezvoltare al albinei lucrătoare, de aproximativ 21 de zile. În plus, apicultorii din agricultura ecologică au restricții privind substanțele pe care le pot folosi, ceea ce face combaterea parazitului și mai dificilă.

Alexandru Giurgiu a ajuns în cercetarea apicolă după ce a crescut într-o familie în care apicultura era deja prezentă. Originar din Alba Iulia, a venit la Cluj pentru studii, a urmat Biotehnologii Agricole, apoi un master în biotehnologii aplicate. Tema lucrării sale de disertație a vizat identificarea unor markeri pentru populațiile de Apis mellifera, inclusiv posibili markeri asociați rezistenței la Varroa. De aici a venit și continuarea firească spre doctorat, cu o temă legată de interacțiunea gazdă–parazit.

Pentru cei interesați de o carieră în domeniu, cercetătorul spune că biotehnologiile agricole oferă mai multe direcții profesionale. Absolvenții pot lucra în industria alimentară, în producția de bere, în laboratoare care produc material biologic sau în laboratoare care testează diverse produse.

„Biotehnologiile reprezintă un domeniu foarte vast. Totul depinde de direcția pe care alegi să te specializezi după finalizarea studiilor de licență”, spune CS Ing. dr. Alexandru Giurgiu.