Prima pagină » Știri » Educaţie » Din bancă în atelier, din atelier în comunitate: şcoala Samus a împlinit 75 de ani

Din bancă în atelier, din atelier în comunitate: şcoala Samus a împlinit 75 de ani

O școală născută din nevoia de organizare a învățământului special.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 10 iunie 2026, 15:21

Liceul Tehnologic Special Samus din Cluj-Napoca marchează în acest an 75 de ani de existență. Înființată în 1951, instituția a evoluat de la o școală profesională dedicată în principal elevilor cu deficiențe de auz la un centru educațional complex, care oferă astăzi servicii și formare pentru copii și tineri cu o gamă largă de dizabilități.

Aici învață elevi cu tulburări de spectru autist, deficiențe intelectuale, dizabilități locomotorii, tulburări de comportament sau alte cerințe educaționale speciale. Pe lângă activitatea didactică, școala oferă servicii de logopedie, kinetoterapie, terapie ocupațională și consiliere psihologică, iar pentru mulți dintre elevi reprezintă mai mult decât un loc de studiu: este spațiul în care învață să devină cât mai independenți.

O școală născută din nevoia de organizare a învățământului special

„După primii ani de comunism, în 1951, a fost înființată pentru a răspunde unei nevoi de organizare a învățământului special, care încă nu era organizat la vremea aceea. Din unirea a trei școli din Cluj a fost înființată această școală”, explică directorul Gabriel Vâtcă.

La început, școala era destinată în principal persoanelor cu deficiențe auditive. Două dintre meseriile predate atunci au rămas și astăzi în oferta educațională.

„Mecanica și, cea mai importantă de pe vremea aceea, tâmplăria. Tâmplăria a fost meseria principală și, într-adevăr, elevii cu deficiență de auz erau meseriași foarte buni”, spune directorul.

Instituția a funcționat încă de la început cu internat și cantină, iar elevii participau inclusiv la activități gospodărești. De-a lungul anilor, campusul s-a extins, iar după Revoluție au fost construite clădirile principale folosite și astăzi.

În prezent, profilul școlii este mult mai divers.

„Acum avem toate tipurile de deficiențe, sindroame, deficiențe intelectuale, întârzieri în învățare și tulburări de comportament”, explică Gabriel Vâtcă.

Deși integrarea elevilor în școlile de masă este o direcție importantă a politicilor educaționale, conducerea liceului consideră că există situații în care copiii au nevoie de sprijin specializat pe care sistemul obișnuit nu îl poate oferi încă în mod suficient.

Directorul adjunct Teofana Sferle atrage atenția că la Samus se mai predă direct în limbaj mimico-gestual, o resursă greu de găsit în alte școli. Ea se întreabă cum poate fi asigurată o incluziune reală atunci când elevii surzi ajung în medii unde profesorii și colegii nu cunosc această limbă.

Profesori care trebuie să învețe permanent

Lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale presupune competențe suplimentare față de cele necesare într-o școală obișnuită.

Parcursul profesional al directoarei adjuncte Teofana Sferle ilustrează perfect această realitate. Profesor de biologie la bază, ea a ajuns să predea discipline din domeniul esteticii și a urmat ulterior studii de cosmetică și un master în psihopedagogie specială.

„N-am știut nicio secundă, când am terminat biologia, că o să ajung să predau onduleuri şi bărbierit„, povestește aceasta.

Meserii pentru o viață cât mai independentă

Pe măsură ce cresc, elevii sunt orientați către ateliere practice şi activităţi care îi pregătesc pentru integrarea profesională. În seră cultivă legume folosite apoi în cantina școlii, iar în ateliere învață competențe care pot fi valorificate pe piața muncii.

Examenul final este similar celui susținut de elevii din învățământul de masă, iar certificatul de calificare profesională este recunoscut la nivel european.

„Sunt exact aceleași teme. Iar certificatul acesta, nivel 3, este recunoscut peste tot, inclusiv în Europa”, subliniază Gabriel Vâtcă.

Angajarea rămâne cea mai mare provocare

Școala încearcă să urmărească parcursul absolvenților printr-un registru intern, însă integrarea profesională a tinerilor cu dizabilități rămâne dificilă.

Cele mai bune rezultate au fost obținute în domenii precum estetica, mecanica și patiseria, iar unii absolvenți ai specializării horticultură lucrează astăzi în sere sau alte activități similare. Totuși, mulți tineri au nevoie de sprijin și după terminarea studiilor. Conducerea consideră că stimulentele existente pentru angajatori nu sunt suficiente și că lipsesc mecanismele de tranziție către viața adultă. Un exemplu îl reprezintă atelierele protejate prevăzute de legislație, dar care nu au fost dezvoltate prin norme concrete de aplicare.

„Acel articol nu s-a aplicat în România, pentru că nu există o metodologie dezvoltată care să permită realizarea acestor ateliere protejate”, spune directorul.

Experiența școlii arată și că deschiderea față de persoanele cu dizabilități este adesea mai mare în firmele mici decât în marile companii.

„De obicei, cu cât firmele sunt mai mici, cu atât există mai multă deschidere. Cu cât sunt mai mari, cu atât este mai redusă deschiderea”, observă Teofana Sferle.

În prezent, aproape 300 de elevi învață la Liceul Tehnologic Special Samus, iar numărul lor se modifică permanent pe parcursul anului, pe măsură ce noi copii primesc orientare către învățământul special.

La 75 de ani de la înființare, instituția continuă să se dezvolte. După modernizarea internatului și a clădirilor principale, conducerea pregătește noi investiții, inclusiv amenajarea unui teren de sport exterior. Pentru profesorii de aici, însă, cea mai importantă investiție rămâne cea în oameni. Într-un sistem în care incluziunea este deseori invocată, dar nu întotdeauna susținută de resurse suficiente, Liceul Tehnologic Special Samus încearcă să ofere fiecărui elev șansa de a-și găsi locul în comunitate și, pe cât posibil, pe piața muncii.