Ziua Dorului, între amintire și suflet
Pe 13 mai, România marchează o emoție care nu se traduce, dar se trăiește profund – dorul.
Articol editat de cristina.rusu, 13 mai 2026, 15:30
„Dor” este unul dintre acele cuvinte care nu încap într-o definiție, oricât de mult ai încerca să le explici.
În dicționar, apare sec: „sentiment de tristețe cauzată de lipsa cuiva sau a ceva drag”.
Dar pentru români, dorul înseamnă mult mai mult – e memorie afectivă, legătură invizibilă, o emoție care te ține aproape de oameni, locuri și momente chiar și atunci când sunt departe.
În fiecare zi, oricât de plină ar fi, rămâne ceva nespus. Sau cineva. Iar dorul are felul lui de a ne readuce aminte ce contează cu adevărat.
Ziua Dorului, inițiată de Cornel Ilie, ajunge în 2026 la a 12-a ediție și își propune să devină zi națională. Un proiect născut dintr-o idee personală, devenit între timp o mișcare culturală și emoțională.
Pe 13 mai, dorul nu se ascunde. Se spune. Se scrie. Se trăiește. Pentru că e parte din cine suntem.
Andi Daisler
Într-o lume grăbită și plină de alte sărbători, Ziua Dorului ne aduce înapoi la ceva profund autentic: emoția care nu are traducere perfectă.
„Dor” nu este doar un cuvânt. Este un cod al sufletului românesc, o formă de patrimoniu invizibil.
Iar, cum spunea Blaga, dorul poate fi „umbra iubirii” — dar și lumina care ține vie legătura dintre oameni, locuri și vise.
Cristina Rusu
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
