Prima pagină » Știri » Social » Ziua beţivilor şi ramuri verzi la poartă: tradiţii de 1 mai în Transilvania

Ziua beţivilor şi ramuri verzi la poartă: tradiţii de 1 mai în Transilvania

Obiceiuri vechi la început de vară.

Articol editat de cristina.rusu, 1 mai 2026, 00:00

În cultura tradițională românească, începutul lunii mai nu înseamnă doar o schimbare în calendar, ci și un moment simbolic de trecere de la primăvară la vară.

Despre semnificațiile acestei perioade și despre obiceiurile care o însoţesc a vorbit etnologul Maria Golban-Șomlea.

„Se spune că mai e rai, așa că venirea acestei luni e o bucurie pentru noi. Denumită și Florar, frunzar sau luna ierburilor, luna mai aduce, în imaginarul popular, explozia naturii, pentru că vedem în fața ochilor culoare, frumusețe”, explică etnologul.

Totuși, această bucurie nu este lipsită de îngrijorări. Tradiția spune că, dacă în aprilie nu a fost brumă, există șanse ca frigul să apară în mai. „Așadar, e și bucurie, dar și îngrijorare în echilibru”, Maria Golban-Şomlea.

Punctul central al începutului de mai este Armindenul.

„Ajunul Armindenului marchează, de fapt, trecerea de la primăvară la vară, prin diverse practici de stimulare a belșugului holdelor și al gospodăriei”, explică etnologul.

Printre aceste obiceiuri se numără spălatul cu rouă, considerat benefic pentru sănătate, dar și interdicția de a lucra în ajun, pentru a ține departe vremea rea. Un rol important îl aveau și ramurile verzi de mesteacăn sau pelin, așezate la porți, ferestre și grajduri, cărora li se atribuia un rol protector. În special ramurile de mesteacăn erau păstrate până la seceriş, când se foloseau în coacerea primei pâini din grâul cel nou.

În unele zone, tradițiile capătă și o dimensiune socială și ludică. Feciorii obișnuiau să pună ramuri de Arminden la porțile caselor unde locuiau fete de măritat.

„Pentru că nu se știa cine le-a pus, a doua zi trebuiau căutați feciorii şi convinşi să spună, ocazie cu care primeau de băut”, povestește Maria Golban-Șomlea.

Ziua de 1 mai este asociată și cu petrecerile câmpenești. În trecut, ca şi acum, oamenii ieșeau la iarbă verde, unde consumau preparate specifice și băuturi ritualice (care erau un pic diferite de meniul de 1 mai de azi).

„Se mânca miel, caș proaspăt și se bea pelin sau vin roșu, pentru ‘schimbarea sângelui’ și apărarea de boli”, explică etnologul. De altfel, nu întâmplător, ziua mai este numită și „Ziua pelinului” sau, popular, „Ziua bețivilor”.

Tradițiile păstrează și o dimensiune spirituală. Există o legendă care spune că ramurile verzi puse la porți ar fi avut rolul de a-l ascunde pe Iisus de cei care îl căutau: „oamenii au pus ramuri verzi la porți, pentru ca cei care îl urmăreau pe Iisus să nu știe la care poartă să-l găsească”, Maria Golban-Şomlea.

Poate că unele elemente s-au schimbat, dar sub o formă sau alta, 1 mai rămâne o sărbătoare care continuă să vorbească despre legătura dintre om, natură și ritmurile unei comunităţi.