Prima pagină » De prin Cluj » Între icoană și arta contemporană

Între icoană și arta contemporană

Pictorul Florin Olari și căutarea unui limbaj spiritual pentru lumea de azi.

Articol editat de cristina.rusu, 28 aprilie 2026, 17:50

Florin Olari și-a construit parcursul la granița dintre tradiția bizantină și expresia artistică contemporană. Cu experiență în pictura murală religioasă și participări constante în spațiul expozițional, artistul propune un dialog între sacru și formele vizuale ale prezentului, încercând să ducă simbolurile creștine dincolo de spațiul liturgic, către publicul larg.

Sâmbătă, 2 mai, Florin Olari va expune o icoană inedită la Muzeul de Artă din Cluj, care va putea fi vizitată în următoarele 3 săptămâni.

Pentru pictorul bisericesc Florin Olari, drumul către artă nu a fost o alegere calculată, ci mai degrabă o continuare firească a unei copilării trăite în preajma icoanelor.

„Din copilărie m-am ocupat de pictură. Acolo îmi găseam liniștea și relaxarea”, spune artistul, evocând un început în care desenul și pictura erau, înainte de orice, un refugiu.

Crescut într-o casă cu multe icoane, a început întâi să le copieze, iar această apropiere intuitivă i-a conturat direcția.

„Acest contact din copilărie cu icoana mi-a îndrumat pașii spre arta sacră”, mărturisește.

Astăzi, pictura de biserică este pentru artist nu doar o profesie, ci o experiență trăită intens. Acesta vorbește despre șantierul de pictură nu în termeni de efort, ci de bucurie:

„Abia aștept să treacă seara, ca dimineața să mă întorc la muncă, pe schelă.”

În spatele acestei pasiuni se află însă și o muncă de echipă, necesară mai ales în cazul proiectelor ample.

„Un maestru nu poate avansa dacă se ocupă singur de toate detaliile”, explică Florin Olari.

Într-un domeniu guvernat de reguli stricte, întrebarea despre libertatea artistică și despre ego-ul creatorului apare inevitabil. Pentru Florin Olari, răspunsul vine din chiar esența artei religioase.

„Nu ai cum să ai mândrie sau ego, pentru că darul este considerat a veni de la Dumnezeu. Noi doar lucrăm cu ceea ce ni s-a dat”, spune pictorul. Şi totuşi, acesta consideră că libertatea există: „Chiar și în cadrul unui canon, poți fi liber.”

Această libertate se manifestă mai ales în lucrările sale de galerie, unde artistul transpune simboluri religioase într-un limbaj contemporan. Nu este vorba, spune el, despre o evadare din rigorile picturii bisericești, ci despre o extindere a mesajului:

„Este important ca acest mesaj să ajungă la cât mai multă lume, nu doar să rămână între zidurile bisericii.”

Astfel, lucrările sale devin un spațiu de întâlnire între tradiția bizantină și sensibilitatea contemporană. Pentru public, această transpunere funcționează ca o punte. Artistul spune că reacțiile primite l-au surprins și l-au încurajat:

„Elementele bizantine integrate în arta contemporană îi ajută pe oameni să facă legătura cu biserica și le creează o stare de bine.”

Un proiect recent ilustrează bine această direcție: realizarea unei icoane tactile, dedicate sărbătorii Cincizecimii, care va fi expusă la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.

Lucrarea a fost gândită în aşa fel încât să poată fi admirată de publicul cu şi fără deficienţe de vedere deopotrivă; acest lucru înseamnă însă că execuţia aduce o dimensiune nouă, inclusiv din punct de vedere tehnic.

„Nu este același lucru să pictezi pe o suprafață plană sau pe una denivelată. A trebuit să găsesc soluții noi”, explică artistul, descriind provocările întâlnite.

Dincolo de tehnică și de experiment, miza rămâne însă aceeași: transmiterea unui mesaj. Pentru Florin Olari, arta nu este un scop în sine, ci un mijloc de apropiere. Iar dacă întâlnirea cu lucrările sale produce o emoție sau o schimbare, chiar și subtilă, artistul consideră că scopul său a fost atins.