Prima pagină » Știri » Social » De ce nu se racordează românii la apă și canalizare

De ce nu se racordează românii la apă și canalizare

Sate fără apă curentă, deși rețelele există.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 1 aprilie 2026, 11:57 / actualizat: 1 aprilie 2026, 15:48

Județele Cluj și Sălaj au împreună peste 130 de unități administrativ-teritoriale în mediul rural, cu sate răspândite pe văi, dealuri și, în unele cazuri, la poalele munților.

În ultimii 30 de ani, Compania de Apă Someș a atras peste 700 de milioane de euro, în mare parte fonduri europene, pentru extinderea și modernizarea rețelelor de apă și canalizare.

Cel mai mare proiect, în valoare de peste 400 de milioane de euro, a dus la realizarea a aproximativ 1.200 de kilometri de rețele de apă și peste 300 de kilometri de canalizare. În 2025 a fost pusă în funcțiune cea mai lungă aducțiune de apă potabilă din România, destinată să deservească aproximativ 230.000 de cetățeni.

Cu toate acestea, în multe sate din cele două județe, situația din teren rămâne complicată, mai ales în perioadele de secetă, când apa ajunge cu program sau intermitent. În plus, există gospodării care, deși au rețeaua la poartă, nu sunt conectate.

Despre această realitate discutăm cu directorul general al Companiei de Apă Someș, dr. ing. Călin Vasile Neamțu.

Interviu

Tiberiu Crișan: Este realistă imaginea pe care am descris-o?

Călin Vasile Neamțu: Da, este foarte realistă. În județele Cluj și Sălaj, gradul de acoperire cu apă este, în prezent, de aproximativ 97%. Există însă în continuare zone, mai ales în mediul montan, unde lucrările sunt în curs sau unde alimentarea se face din surse proprii.
Pe partea de canalizare, gradul de acoperire este mai redus, undeva între 77 și 80%. Estimăm că, odată cu finalizarea proiectelor aflate în derulare, vom ajunge la circa 99% acoperire cu apă și aproximativ 97% la canalizare.

Tiberiu Crișan: De unde apar diferențele între rețelele de apă și cele de canalizare?

Călin Vasile Neamțu: Diferențele vin în principal din modul de finanțare. În ultimii 30 de ani, investițiile au fost realizate prin programe diferite, fiecare cu propriile condiții. Pentru canalizare, costurile sunt mai mari, iar finanțările au avut praguri stricte pe cap de locuitor. În momentul în care aceste praguri erau depășite, lucrările se limitau, iar restul rămânea în sarcina autorităților locale.

Tiberiu Crișan: Cum arată situația la nivelul gospodăriilor? Se racordează oamenii?

Călin Vasile Neamțu: În general, oamenii se racordează mai repede la rețeaua de apă. Pe fondul schimbărilor climatice, multe surse tradiționale – fântâni, izvoare – au devenit insuficiente.
În ceea ce privește canalizarea, lucrurile sunt mai complicate. Costurile sunt mai mari, iar oamenii pot apela la soluții alternative, cum ar fi fosele septice. În plus, operatorul duce rețeaua până la limita proprietății, dar de acolo încolo racordarea este responsabilitatea proprietarului.

Tiberiu Crișan: Există situații în care rețelele nu pot fi puse în funcțiune?

Călin Vasile Neamțu: Da. Pentru a pune în funcțiune o stație de epurare, trebuie să existe un grad minim de racordare, de aproximativ 30%. Dacă acest prag nu este atins, sistemul nu poate funcționa în parametri și există riscul unor penalități.

Tiberiu Crișan: Putem vorbi despre investiții care nu își ating scopul?

Călin Vasile Neamțu: În general, nu. Chiar dacă racordarea nu este imediată, în timp oamenii se conectează. De regulă, în decurs de câteva luni sau un an de la finalizarea lucrărilor, gradul de racordare crește suficient.

Tiberiu Crișan: Cum arată viitorul acestor investiții?

Călin Vasile Neamțu: După 2030, este puțin probabil să mai existe finanțări europene la același nivel. Investițiile vor depinde mai mult de resursele proprii ale operatorilor și de tarife. Creșterile de tarif sunt prevăzute în strategiile asumate pentru a putea susține sistemul și rambursa creditele.

Tiberiu Crișan: Ce se întâmplă în orașe, unde vedem frecvent inundații după ploi?

Călin Vasile Neamțu: Rețelele de apă pluvială nu țin de compania de apă, ci de administrațiile locale. Problema apare deoarece, în multe cazuri, apele pluviale sunt descărcate în rețelele de canalizare menajeră. În condiții de ploi torențiale, acestea sunt suprasolicitate, însă fenomenul este, de regulă, de scurtă durată.

Concluzie

Apa potabilă este destinată consumului uman și nu ar trebui utilizată pentru alte activități atunci când există alternative. Colectarea apei de ploaie și utilizarea acesteia pentru uz gospodăresc poate reduce presiunea asupra rețelelor.

Material realizat cu directorul general al Companiei de Apă Someș, dr. ing. Călin Vasile Neamțu.