Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Poemele de luni: Savu Popa

Poemele de luni: Savu Popa

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu, din anul 2021.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 23 februarie 2026, 13:35

“Sunt momente
În care
Aș vrea să nu ies
Prea mult
În evidență,
Să fiu ca o gămălie de chibrit arsă
De câteva zile
Și abandonată printre alte resturi,
Undeva la capătul oricărei răbdări,
Sau ca un bob de nisip
Care face parte dintre cele
Pe care nici vântul,
Nici alți pași,
Nici marea
Nu le-a atins vreodată,
Sau ca un fir de praf care sudează,
Uneori, vizibilul de invizibil
În camera mea unde viața
Îmi transformă tremurul sângelui
Într-un pseudonim
Cu care semnează aceeași carte,
Căreia paginile
Îi devin din ce în ce mai
Albe”,

ne devoalează cele mai intime gânduri și stări poetul Savu Popa, născut la 15 februarie 1991 la Sibiu.

Este profesor de Limba și literatura română și doctor în filologie, în cadrul Școlii Doctorale a ,Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ”George Emil Palade” din Târgu Mureș, cu o teză de doctorat despre ipostazele teatralității și ale hermeneuticii incertitudinii în poezia câtorva poeți optzeciști.

Debutul literar se produce în revista Euphorion din Sibiu în anul 2004 cu un grupaj de versuri iar cel editorial în anul 2017, la editura Paralela 45 cu volumul Ipostaze.

Savu Popa

Publică volumele de poezie: Ipostaze, Noaptea mea de insomnie, O cameră fără prize, De-a v-ați ascunselea cu poezia, proză: Strigoița, Rețeaua Subterană, Povestea lui Samson Bodnărescu. Dintr-o primăvară furtunoasă, Arborele îndoielii, dar și studii literare: O hermeneutică a incertitudinii. Incursiuni în poezia lui Aurel Pantea și Ion Mureșan.

Are apariții în reviste tipărite sau online cu versuri, proză, cronici/recenzii literare: România literară, Euphorion, Ateneu, Sintagme literare, Discobolul, Anthropos, Familia, Literadura, Neuma, Algoritm literar, Revista Cenaclului de la Păltiniș, Tribuna, Lumină lină, Hyperion, Mozaicul, Urmuz, Bucovina literară, Zona nouă, Actualitatea literară, Viața românească, Zona Literară, Banchetul, Litere, Steaua, LitArt, Argeș, Qpoem, Qproză, O mie de semne, Literomania, Liternautica, Noise poetry, Prăvălia culturală, Parnas XXI, Revista de povestiri, Caiete Silvane, Libris, Timpul, etc.

Robert Șerban este de părere că: “Savu Popa are în scrisul său, fie că e proză, fie că e poezie sau critică literară, o căldură aparte, pe care o simți încă de la intrarea în text și care te îmbie să citești mai departe” iar Dumitru Chioaru face o analiză microscopică asupra liricii sale: “spre deosebire de poezia ermetică a lui Mallarmé, Savu Popa nu vrea să ascundă sensul cuvintelor, ci să-l dezvăluie în toată puterea și frumusețea lui poetică, de verb originar, ieșind pur de sub zgura întrebuințării sale prozaice. Poemul vrea să fie echilibrul dintre autenticitatea trăirii și naturalețea de joc verbal a expresiei.”

Câștigă mai multe premii literare: premiul pentru debut al filialei Sibiu pentru volumul Ipostaze, premiile Marin Preda, Al. Macedonski, Moștenirea Văcăreștilor, Ioan Slavici, Nicolae Labiș, Traian Demetrescu și Premiul juriului la Festivalul Literatura Tinerilor de la Neptun prima ediție din 2017. Manuscrisul volumului De-a v-ați ascunselea cu poezia care a apărut la Editura Școala Ardeleană în 2023, a fost premiat la concursul de manuscrise pentru tinerii autori în cadrul Festlit de la Cluj.

Savu Popa demonstrează că își cunoaște bine lumea interioară atunci când afirmă că “este pasionat de lectură, scris, călătorie, muzică și de oamenii care au rămas trezorieri ai poveștilor și ai altor aventuri inefabile.”

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu, din anul 2021.

“Viața, până la urmă
își cere de la fiecare
drepturile de autor”,

ne spune Savu Popa care crează punți indestructibile între viața și poezie pe care o vede precum “scara de incendiu a memoriei”.

***
Bunicul avea
Un obicei,
În fiecare dimineață,
Cât mai devreme,
Ieșea afară-n prag
Și privea
Depărtarea.
Uneori, aceasta
Părea un șarpe trezit din somn,
Alteori,
Tăișul
Unei seceri
Pe care
Răsăritul
Pășea
Într-o echilibristică
Însângerată.
Doar lui
Depărtarea
Îi șoptea
O întreagă poveste
De lungimea
Celor o mie și una de nopți,
În acele clipe
Pe care să le-numeri
Pe degetele unei mâini,
Dintr-o răsuflare.
Numai pe el
Îl făcea să pară
Atât de transparent,
Încât noi,
Când ne trezeam
Și ieșeam din cameră,
Adesea
Vedeam prin el cum
Depărtarea
Devenea
O rădăcină
A inimii sale
Ce-l lega
Definitiv
De lumea aceasta.
***
În toată camera
Se auzeau bătăile inimii tale,
Speriați,
Pereții mai aveau puțin,
O luau la fugă,
Aerul s-a retras
Precum un melc în cochilia
Respirațiilor noastre,
Toată lumina a năvălit în sus,
Inundând, înecând soarele.
Timpul și-a dat peste cap
Ordinea orelor
Întocmai cum ai deranja piesele
Pe o tablă de șah.
Furnicile au părăsit mușuroaiele,
Pietrelor li s-a cutremurat carnea,
Veninul a început să îi neliniștească
Pe șerpi, ca o conștiință.
Ascultam cum în toată camera
Se auzeau bătăile inimii tale
Ca o încleștare de alge
În interiorul mărilor.