Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Un roman cald și luminos despre cea mai fericită zi din viața unui om.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 februarie 2026, 00:00

Drumul spre Soare-Răsare al scriitoarei Ioana Nicolaie – publicat la Editura Humanitas, în anul 2024 – este un roman-poem, un roman al Istoriei care ucide și orbește, un roman al suferințelor în comunism și postcomunism dar mai presus de toate este în mod paradoxal un roman cald și luminos despre cea mai fericită zi din viața unui om, un om care deși moare, devine prin poveste, prin mărturisire și prin sinceritate, cel mai viu dintre personajele romanului.

Cartea Ioanei Nicolaie este o pledoarie pentru mărturisirea de tip jurnal, pentru mărturisirea de sine, pentru cercetarea inimii în care sunt arhivate atât cele ce au locuit în inimă, cât și începutul muririi și al orbirii. Despre murirea lui Radu ni se spune ,, moartea mea nu s-a făcut într-o clipită , ci în douăzeci de ani”, douăzeci de ani de cădere în gol a unui alcoolic care ar fi putut să fie poet, scriitor al acelei lumi și asta dacă Istoria și propriile neputințe nu i-ar fi stat cu totul împotrivă, Istoria batjocoritoare și ,,corectă” a unui comunism al orbirii dezumanizante, care ar fi vrut să interzică toate lumânările din lume ca nu cumva sufletul să ajungă la lumină și a unui postcomunism neputincios și sălbatic.

Vorbim așadar de un roman care se concentrează în mod esențial pe dimensiunea metafizică a existenței. Radu Maxim, cel care își revizitează viața, se află într-un spațiu interstițial, între cele ce au fost și veșnicie, în centrul acestor mișcări ale sufletului se află iubirea curată pentru Helga.

Romanul debutează cu lupta care se dă între demoni pentru sufletul celui care a murit în Vinerea Paștelui. Vămile văzduhului prin care va trece personajul principal, Radu Maxim, sunt tot atâtea îndemnuri adresate binevoitorului cititor de a privi spre sine la fiecare vamă, de a părăsi apoi lungul drum al judecării nemiloase și de a poposi în propria viață și în prorpria inimă. Cele douăzeci de vămi ale văzduhului nu se supun unei cronologii sau unui timp așezat cronologic, ci sunt mișcări ale sufletului care caută ,, un bine cât de mic care nu se vede cu ochiul liber” , al celui care privește din exterior. Acest roman este cartea deschisă a vieții unui om care a iubit cu inimă curată și care a avut revelația faptului că începutul fericirii este dragostea trăită, dragostea vie.

Citind acestă carte putem înțelege că dacă fericirea s-ar putea concentra într-o singură zi din viața aceasta, cu siguranță ar fi o zi în care am avut inima curată, pentru că inima curată este începutul fericirii.

Cartea Ioanei Nicolaie ne face să ne întrebăm ,,copilărește” – ,, Care este cea mai fericită zi din viața noastră?” și apoi să ne gândim care este suferința (sau neputința) care ne desparte de oameni și de Dumnezeu și de iertare.

Volumul Ioanei Nicolaie Drumul spre Soare-Răsare poate fi împrumutat de la Sediul Central al Bibliotecii județene ,, Octavian Goga” Cluj.