Filmul de weekend: Amélie, după 25 de ani | VIDEO

După un sfert de secol de la lansare, ”Destinul fabulos al lui Amélie Poulain” are încă magie și multă prospețime.

Articol editat de cristina.rusu, 21 februarie 2026, 00:00

Este ora 23 și locuitorii din orașul nostru s-au dus la culcare.

Mâine va fi o nouă zi.

Mergeți acum și voi acasă, dragi spectatori, și odihniți-vă!

Sunt cuvintele cu care se încheie spectacolul ”Orașul nostru”, spectacol pe care l-am văzut la începutul acestei săptămâni la Teatrul Maghiar din Cluj. Deși au trecut de-atunci mai multe zile de mâine, nu-mi iese din cap personajul Emily, care trăiește la începutul secolului 20, într-un orășel fictiv, Grover’s Corners, imaginat în 1938 de dramaturgul american Thornton Wilder. El ne povestește ce se întâmplă acolo pe durata mai multor ani, prin intermediul a două familii absolut obișnuite.

În ”Orașul nostru”, existența curge lin, cu întâmplări banale, cu drame mai mici sau mai mari. Ca peste tot, și acolo oamenii se nasc, se îndrăgostesc, se căsătoresc, mor. Altfel spus, viața își urmează cursul firesc. Emily este personajul care își dă seama abia atunci când este deja prea târziu că trecem prin viață grăbiți, ”învăluiți într-un nor de ignoranță”. Dacă e să învățăm ceva din experiența ei, noi, spectatorii, atunci ar trebui să fim mai conștienți de lucrurile care contează cu adevărat și să încercăm să le prețuim zi de zi.

Emily mi-a adus aminte de alt personaj feminin care a scris istorie în cinematografie. Și cum de la apariția acelui film se împlinesc în această primăvară 25 de ani, mi-am zis că e un bun prilej să revedem un film clasic care aduce zâmbetul pe buze și care ne învață și el că lucrurile mărunte din cotidian trebuie apreciate.

Amélie Poulain, căci despre ea este vorba, a devenit întruchiparea îndrăznelii, a dorinței de a aduce fericire oamenilor din jur, a imaginației  și a visării. Asta în ciuda faptului că, aflăm din filmul regizat de Jean-Pierre Jeunet, ”sunt vremuri grele pentru visători”.

Amélie, crescută într-o familie fără prea multă afecțiune și destul de stângace în privința conexiunilor sociale, își creează propriul univers în care imaginația joacă un rol foarte important. Găsirea unei cutii cu obiecte sentimentale vechi o face să pornească într-o aventură pentru a da de urma proprietarului. Între timp, șugubeață și fină observatoare a lumii, se apucă să intervină în viața unor oameni cu care intră în contact, doar pentru a le aduce un strop de fericire. Sau, pentru a-i pedepsi pe cei care nu au inimă nici măcar cât o anghinare.  Și, ce să vezi, în timp ce-și pune la cale ghidușiile, destinul fabulos al lui Amélie se intersectează cu cel al lui Nino, cu care începe un joc de-a v-ați ascunselea. Va recunoaște că e îndrăgostită de el și o să-și dea șansa de a fi ea însăși fericită? Dacă nu vă amintiți finalul filmului, nu dau spoilere, ci vă îndemn călduros să-l revedeți.

”Destinul fabulos al lui Amélie Poulain” a avut un uriaș succes de critică și de public și citeam că o nouă specie de broască semitransparentă descoperită în Amazonia a fost numită după film, biologul declarând că inspirația i-a venit de la modul în care filmul acordă atenție și pune accent pe detalii.

Acum nu ne mai putem imagina filmul fără a-l lipi de figura zglobie și privirea profundă a lui Audrey Tautou, deși inițial nu ea a fost vizată pentru rol, ci Emily Watson sau Vanessa Paradis.

După un sfert de secol de la lansare, ”Destinul fabulos al lui Amélie Poulain” are încă magie și multă prospețime. Filmat minunat în tonuri calde de roșu, verde și galben-auriu, însoțit de coloana sonoră formidabilă compusă de Yann Tiersen, Amélie e genul de producție care surprinde la fiecare vizionare.

Anca Mureșan Bota

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.