Unirea de la 1 Decembrie 1918 – istoria pe care nu avem voie să o uităm!

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, decisivă pentru „unitatea naţională a tuturor românilor”!

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru „unitatea naţională a tuturor românilor”.

Unirea de la 1 Decembrie 1918 – Pe lângă cei 1.228 de delegaţi, la Alba, au venit, după cum menţionează contemporanii, peste 100.000 de români din toate colţurile Transilvaniei: „cât cuprindea ochiul numai om şi om în continuă mişcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”.

Cezar Firu: La 1 Decembrie 1918, s-a finalizat unificarea naţională. Vechiul Regat a intrat în primul război mondial pentru a recupera Transilvania? Se poate spune că ne-am atins scopul?

Tudor Roşu, istoric, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: Transilvania era o provincie majoritar românească cu teritoriile Crişana, Maramureş şi Banat. România nu a deţinut aceste teritorii, ea avea ca proiect politic la nivelul anului 1914, preluarea acestora cu populaţie majoritară de români. La nivel european exista şi un principiu nou după care trebuiau organizate graniţele şi anume: acolo unde exista o majoritate etnică se putea crea un nou stat. România avea ca obiectiv atât luarea Basarabiei, cât şi a Transilvaniei şi Bucovinei.

Primul război mondial crea o situaţie dificilă pentru că existau două blocuri politico militare aflate în conflict: puterile centrale, adică Austro-Ungaria şi Germania şi de partea cealaltă Imperiul Ţarist, Franţa şi Anglia, aşa că România nu putea lua şi Basarabia, pentru că trebuia să lupte de partea puterilor centrale şi Transilvania şi Bucovina ar fi însemnat să fie în tabăra cealaltă. Paradoxul a făcut ca România să ia şi teritoriul Basarabiei în 1918, iar la sfârşitul anului atât Transilvania cât şi Bucovina. Cu această ocazie, România şi-a atins mai mult decât scopul pentru care a intrat în război, dar acest lucru s-a întâmplat cu pierderi umane şi materiale, uriaşe. 

Nici România, nici Transilvania, nu au avut un proiect bine definit pentru Unirea de la 1 Decembrie 1918

Cezar Firu: A fost unirea un hazard sau un plan bine întocmit, care a profitat de o conjunctură favorabilă, având în vedere că evenimentele s-au desfăşurat într-un ritm extrem de alert, iar cursul întâmplărilor marelui război nu a lăsat de multe ori să se întrevadă un asemenea deznodământ?

Tudor Roşu, istoric, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: România a profitat de contextul istoric. Nu a fost un proiect bine definit al României de a prelua toate aceste teritorii. La nivel social, transilvănenii stăteau mai bine iar basarabenii stăteau mai rău, astfel încât România avea de ales în 1916 dacă să intre de partea Puterilor Centrale şi să-i elibereze pe românii din Basarabia, sau să intre de partea Antantei (Austro-Ungaria, Germania şi Italia) şi să elibereze Transilvania. A decis poate şi faptul că Transilvania era mai bogată, dar Basarabia a fost neglijată, poate, pe nedrept. Cursul evenimentelor a luat o altă turnură şi a fost posibilă şi unirea cu Basarabia.

Nici transilvănenii, pe de altă parte, nu au avut un proiect legat de o eventuală unire cu România. Pe ardeleni îi interesa în anul 1914 un proiect de refacere a Imperiului, care să dea un alt statut transilvănenilor, pentru că Transilvania ţinea de Ungaria la vremea respectivă, iar naţionalităţile din această zonă se vedeau lipsite de drepturi. Fruntaşii politici ardeleni şi-au dorit neapărat o rupere de Ungaria şi o revizuire a Constituţiei.

Războiul din august 1916, a adus o situaţie complet nouă şi a creat şi ardelenilor perspectiva unirii cu România, drept pentru care, foarte mulţi ardeleni fie au dezertat, fie au trecut clandestin munţii şi s-au înrolat în armata română. 

La 1883 în urma alianţei cu Puterile Centrale, România a încheiat un tratat prin care nu dorea Transilvania.

Cezar Firu: A existat, anterior, vreo agendă socială care să conţină elemente despre o Românie, aşa cum s-a creat ea în 1918?

Tudor Roşu, istoric, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: Nu! Însă România a făcut o alianţă în anul 1883 cu Puterile Centrale: Austro-Ungaria, Germania şi Italia la acea vreme şi-a încheiat un tratat prin care practic România, nu numai că nu dorea Transilvania, dar şi pentru transilvăneni era un lucru care îi împiedica să mai spere că ar putea să facă vreodată parte din România. Făcând alianţă cu Austro-Ungaria, România neglija situaţia românilor din Transilvania.

Alba Iulia este oraşul Unirii, oraşul simbolic al lui Mihai Viteazul

Cezar Firu: Se poate face legătura şi cu unirea lui Mihai Viteazul (care a fost o unire de tip feudal)?

Tudor Roşu, istoric, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: Sigur că da, Alba Iulia este oraşul simbol al Unirii, este oraşul lui Mihai Viteazul, dar vorbim de o legătură simbolică. Momentul politic 1599-1600 a fost relatat de istorici care au văzut în Mihai Viteazul un simbol al unităţii naţionale, chiar dacă acesta nu a fost la fel de speculat în secolul al XVIII-lea. Începând cu Aron Florean, profesorul lui Nicolae Bălcescu, dar, mai ales cu Nicolae Bălcescu, Mihai Viteazul şi-a câştigat un loc foarte bine definit, foarte înalt poziţionat în contextul acesta al procesului naţional românesc. (Tudor Roşu, istoric, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia).

Rezoluţia citită de Vasile Goldiş la 1 Decembrie 1918 în Sala Unirii a fost votată de 1228 de delegaţi şi înmânată Regelui Ferdinand I care a ratificat „Unirea”.

Cezar Firu: Ce a însemnat Rezoluţia de la Alba Iulia şi ce scop avea?

Tudor Roşu, istoric, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: Rezoluţia de la Alba Iulia era actul fundamental prin care românii din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească sau Partium, ne referim la teritoriile vestice de dincolo de munţi, Oradea, Arad, îşi declarau dorinţa de unire cu România. Rezoluţia Unirii a fost citită de Vasile Goldiş în ziua de 1 Decembrie 1918, ora 12 fix, în Sala Unirii şi votată, în unanimitate, de delegaţii oficiali ai naţiunii române în număr de 1228. Această Rezoluţie a fost înmânată Regelui Ferdinand I, la Bucureşti, care în câteva zile a ratificat Unirea.

Şansa unui nou început pentru România a fost anul 1918

Cezar Firu: La 1 Decembrie 1918 vorbim despre naţiune pentru prima oară şi racordarea la sursele latinităţii. A fost şansa unui nou început?

Tudor Roşu, istoric, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia: Şansa unui nou început, cu siguranţă. Ideea naţională a pătruns mai devreme, istoricii plasând naşterea acesteia spre secolul al XVIII-lea. Noi românii vorbim mai mult în sensul etnic. Şansa unui nou început a fost, cu siguranţă, anul 1918 pentru că România şi-a dublat teritoriul, populaţia chiar, însă apărea problema minorităţilor. Transilvania venea cu o minoritate maghiară foarte mare, una germană însemnată, de asemenea, Basarabia avea şi o minoritate rusească, una evreiască, Dobrogea era foarte pestriţă, mai ales Cadrilaterul – cea mai veche ţară română cu judeţele Durostor, cu capitala la Silistra şi Caliacra; pe măsură ce anii au trecut populaţia românescă a crescut. 

În anul 1918 când spuneai Marea Unire, spuneai Alba Iulia, spuneai şi Mihai Viteazul.

De ce la Alba Iulia?

Tudor Roşu, istoric, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia:  Alba Iulia se afla în centrul Transilvaniei, bine racordată la căile de acces şi se putea ajunge din toate părţile. Un alt argument ar putea fi şi existenţa cetăţii bastionare care nu mai era de actualitate, dar conta şi acest aspect pentru că se putea realiza în interiorul ei o apărare mai bună. Vorbim de o perioadă de numai trei săptămâni, de la semnarea armistiţiului şi încheierea primului război mondial, o perioadă în care tensiunile erau încă prezente, iar trupe austro-ungare şi trupe germane se aflau, încă, pe teritoriul Transilvaniei.

La vremea respectivă exista şi un plan de apărare a oraşului foarte bine pus la punct, cu gărzi româneşti care asigurau paza. Era un vid de putere, un vid administrativ pentru că nu mai exista poliţie, jandarmerie sau armată. Sigur s-au temut că s-ar putea să fie probleme, atacuri mărunte.

Celebru este cazul lui Ion Arion care a fost împuşcat în gara din Teiuş, probabil de trupe maghiare ce se aflau la etajul superior al gării şi care au deschis foc asupra trenului.

Însă, pe parcursul evenimentului de la Alba Iulia, din ziua de 1 Decembrie, nu s-au înregistrat evenimente, precum cel de la Teiuş.

Rezoluţia citită de Vasile Goldiş la 1 Decembrie 1918 în Sala Unirii a fost votată de 1228 de delegaţi şi înmânată Regelui Ferdinand I care a ratificat „Unirea”.

Cezar Firu/transcriere interviu: Cristina Rusu

Sursa foto: Politica Românească

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.