Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: Da’ de ce

Sesam deschide cartea: Da’ de ce

Cartea are un laitmotiv, întrebarea existențială a tuturor copiilor din întreaga lume: De ce?

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 24 octombrie 2025, 00:00

Cartea Da’ de ce este scrisă și ilustrată de Michel Van Zeveren. Autorul s-a născut în Belgia în anul 1970, a studiat grafică, și-a dorit să realizeze filme de animație, dar a descoperit bucuria de a ilustra și de a scrie povești pentru copii.

Traducerea din limba franceză a fost înfăptuită de Patricia Rădulescu, o traducătoare foarte dedicată cuvântului italian și francez, deoarece a realizat multe traduceri din aceste două limbi, și datorită creației sale, si a tuturor traducătorilor din lumea întreagă, avem posibilitatea să cunoaștem autori de literatură pentru cei mari și pentru cei mici.

Un copil curios pune toate întrebările posibile și imposibile: de ce, cum, unde, când și iarăși de ce…

Cartea are un laitmotiv, întrebarea existențială a tuturor copiilor din întreaga lume: De ce?

Și această întrebare se poate desfășura la nesfârșit. Nu copilul devine plictisit de acest etern de ce, ci adultul care rămâne fără răspunsuri.

Dar nu doar copiii au acest de ce atât de intens, doar că ei au libertatea de a-și exprima curiozitatea și de a da curs unui nesfârșit “de ce?”.
Oamenii mari se zbat în interior și de ce-ul lor este captat acolo fără să reușească să-l elibereze tot timpul. Dar o grămadă de întrebări cu “de ce” trec pragul minții adulte.

Oare de ce copiii, de mici, de când descoperă cuvântul, au acest De ce în vocabular? Poate că nu este suficient de satisfăcător răspunsul oferit de cei mari, sau nu este destul de complex, sau pur și simplu un răspuns naște alt “de ce” care nici măcar nu era în program.
Pentru oamenii mari este destul de istovitor să fii întrebat de o mie de ori pe zi: de ce? Impresia este că acel copilaș e pus pe șotii și nu vrea decât să se amuze când vede cum adultul nu mai are răspunsuri la atâtea de ce uri.

Pe cât de simplă pare cărticica, pe atât de palpitantă este ea, și tensiunea crește pagină după pagină.
Textul este cu umor, simplu și la subiect. Desenele sînt foarte expresive, amuzante.

Povestea de azi are ca protagonistă o fetiță cu părul auriu și cu scufiță pe căpșor, pe nume Scufița Roșie, pe care o vedem astfel: sigură pe ea, curajoasă, insolentă și cu arma pregătită: întrebarea Da’ de ce. Cum poate să se apere o ființă asa de măruntă în fața lupului înfometat? Punându-l în dificultate cu întrebarea care poate să răstoarne munții.

Și-l vedem pe lup de la prima interacțiune cu Scufița destul de descumpănit, îl ia prin surpindere întrebarea și atitudinea fetiței, care pur și simplu nu înțelege de lupul vrea să o pape.

Îl duce la exasperare pe lup. Parcă văzându-l pe lup așa de timorat și de neputincios în fața Scufiței, mai mai că-ți vine să îl iei deoparte și să-i spui că nu are rost să se mai chinuie așa și să caute o altă victimă, pentru că nu are sorți de izbândă cu Scufița.

Autorul acestei povești ne arată nu doar o scufiță îndrăzneață, dar și un lup firav care ajunge să își plângă de milă și să o facă să înțeleagă pe scufița că lui îi este foame și trebuie să o pape. Într-un fel este de admirat faptul că lupul încearcă să-i răspundă fetiței care îl întreabă mereu de ce.

Dar lupul nu scapă de întrebările scufiței nici atunci când se află în burta lui. Pentru că și acolo, fetița continuă să fie curioasă să afle din misterele lumești.

Reinterpretarea poveștii clasice aduce și un final neașteptat. Așa că, fiți pregătiți, să nu vă înfiorați și să încercăm să ne amuzăm de o poveste nevinovată cu un sfârșit nu mai bizar decât povestea clasică.