Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Frică, glume și literatură: Iulian Tănase te invită în culisele sufletului.

Articol editat de cristina.rusu, 19 octombrie 2025, 00:00

Uneori, frica nu se arată brusc. Nu strigă, nu se agită. Vine încet, stă cu tine în tăcere, îți sapă în piept și îți șoptește: „mai bine nu.”

Despre această frică vorbește romanul lui Iulian Tănase, Teoria fricii, apărut la Editura Trei. O carte care pornește dintr-o premisă comică, dar care, pe parcurs, se transformă într-o explorare profundă a emoțiilor, a singurătății și a curajului de a te confrunta cu tine însuți.

Este povestea lui Tase – un tip obișnuit, de 48 de ani, care visează să urce pe scenă și să facă stand-up comedy. Numai că visul lui se izbește de un obstacol serios: teama de a vorbi în public. Tracul. Acea frică paralizantă care apare fix când ai ceva important de spus. Așa că Tase își construiește propriul club de comedie în sufrageria apartamentului său, unde spune glume în fața scaunelor goale și a celor două pisici ale lui. Acolo, în intimitate, începe un exercițiu de sinceritate și curaj.

Și acolo, în spațiul ăsta mic și sigur, începe să-și spună glumele. Glume despre viață, despre literatură, despre iubire. Glume despre eșecuri și frici. Glume care nu sunt doar glume – sunt confesiuni.

Dar Tase nu e singur în clubul lui imaginar. Alături de el, pe scenă, urcă scriitorii care i-au modelat gândirea și emoțiile: Kafka, Bukowski, Márquez, Eminescu, Gellu Naum… Voci din alte timpuri care îl însoțesc în propriul lui act de supraviețuire prin umor. Ei devin colegii lui de scenă și îi inspiră momentele de stand-up – fie că e stand-up comedy, stand-up poetry sau stand-up history. Uneori, chiar stand-up tragedy.

Dar Tase nu e doar un om care se teme. E și un om care visează. Care iubește. Care caută, într-un fel stângaci, dar profund uman, sensul și rostul într-o lume agitată. Lucrurile se complică atunci când ușile clubului său imaginar sunt forțate să se deschidă – inclusiv de forța dragostei. Iar Tase trebuie să înfrunte nu doar frica de scenă, ci și frica de a fi văzut cu adevărat.

Teoria fricii e o comedie cu miez de dramă. E o carte care te face să râzi în timp ce-ți dă de gândit. Pentru că, dincolo de glume, replici spumoase și referințe culturale, e vorba despre lupta fiecăruia dintre noi cu propriile frici. Frica de eșec, de ridicol, de singurătate, de a fi sincer.

Ce face autorul cu adevărat bine este să aducă literatura și umorul în același spațiu, fără să le diminueze forța. El reușește să transforme monologurile interioare în momente de stand-up care nu doar amuză, ci și emoționează. E ca și cum ai privi în culisele unui suflet care încearcă să se adune la lumină.

Romanul ne vorbește despre cum folosim uneori ironia ca scut, despre cât de fragilă e dorința noastră de a fi văzuți și înțeleși. Și despre cât de greu este, uneori, să rostim lucrurile importante cu voce tare. Pentru că nu scena e marea provocare, ci întâlnirea cu propriile neputințe.

Ce e fascinant la Teoria fricii e această pendulare între comic și tragic. Între glumă și adevăr. Între râs și suspin. Pentru că, dincolo de povestea aparent amuzantă, e o carte despre fiecare dintre noi – despre momentele în care ne dorim să ieșim la lumină, dar ne temem că nu vom fi acceptați. Sau că vom fi ridicoli. Sau că nu contăm.

Și totuși, viața – ca și cartea aceasta – are felul ei de a te împinge pe scenă. Chiar și atunci când nu ești gata.

Teoria fricii e un roman despre vulnerabilitate, dar și despre puterea de a merge mai departe. Despre cum uneori, frica devine personajul principal – dar nu și sfârșitul poveștii.

Vă invit să descoperiți această carte ca pe un exercițiu de sinceritate. O comedie care devine, pe nesimțite, dramă. Dar nu o dramă grea, apăsătoare, ci una care seamănă cu viața însăși – amestec de zâmbet, melancolie și speranță.

Pentru că uneori, ca să-ți găsești vocea, trebuie mai întâi să stai puțin de vorbă cu frica ta.

Cartea nu oferă rețete și nici finaluri clare. Tase nu este un erou clasic. Nu salvează lumea. Dar se luptă cu proprii demoni, în fiecare zi, cu o onestitate care te cucerește. Este un roman despre curajul de a merge mai departe, chiar și când tremuri de frică.

Așadar, dacă sunteți în căutarea unei cărți care să vă facă să zâmbiți, dar care să vă și atingă coarda sensibilă, Teoria fricii este alegerea perfectă. E o poveste despre stand-up comedy, dar și despre singurătate, literatură, iubire și vulnerabilitate. O comedie care, pe parcurs, devine dramă – așa cum se întâmplă adesea în viața reală. O puteți găsi la Biblioteca Județeană Cluj să descoperiți o lectură neașteptată, proaspătă și profund umană.