Prima pagină » Știri » Social » Ce înseamnă să fii european în 2025

Ce înseamnă să fii european în 2025

Unul dintre cele mai captivante discursuri a fost cel al profesorului Ciprian Mihali.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 12 mai 2025, 15:10

Într-o Europă aflată într-o continuă transformare – economică, politică, socială și culturală – întrebarea „ce înseamnă să fii european în 2025?” nu mai este una retorică. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a organizat recent o dezbatere interdisciplinară despre identitatea europeană și viitorul continentului, aducând în prim-plan perspective din filosofie, literatură și economie.

Evenimentul a pus accent pe provocările actuale ale Uniunii Europene, de la fragmentare politică și criza solidarității, până la dificultatea de a construi o identitate comună. Subiectele abordate au inclus atât valorile democratice și pluralismul cultural, cât și dinamica economică a Europei și impactul acesteia asupra coeziunii identitare.

Unul dintre cele mai captivante discursuri a fost cel al profesorului Ciprian Mihali de la Facultatea de Istorie și Filosofie, care a vorbit despre absența unui „imaginar estetic european” și despre criza profundă a identificării cu valorile continentului.

„Mi-e mai ușor să găsesc un tricou cu Liverpool decât cu simbolurile Uniunii Europene”, a spus Ciprian Mihali. „Noi nu avem în acest moment, nici noi, nici vreo altă țară, niciun soi de imaginar estetic european pe care să-l fi pus la lucru.”

În comparație, el a evocat exemple din Africa, unde harta continentului, animalele emblematice sau simbolurile tribale sunt omniprezente în cultura vizuală. În schimb, Europa, deși funcțională și interconectată, nu a reușit să construiască o estetică afectivă a propriei apartenențe.

Ce înseamnă să fii european în 2025?

Profesorul Mihali a analizat și diferențele istorice dintre vestul și estul continentului. După Al Doilea Război Mondial, țările occidentale au trecut printr-un proces profund de asumare a traumei și printr-o reconstrucție democratică. În schimb, estul Europei nu a trecut prin această “terapie colectivă”. Astfel, când est-europenii au aderat la UE după 1989, au venit cu un imaginar idealizat al Europei – unul care, între timp, dispăruse în vest.

„Noi ne-am dus cu un imaginar al Europei care nu mai exista. Europa pe care o fantasmaserăm înainte de 1989 nu mai era acolo.”

Această discrepanță între așteptare și realitate a dus la o ciocnire între proiectul abstract european și atașamentele naționale profunde. Pentru mulți cetățeni, identitatea europeană rămâne un fapt funcțional, nu unul afectiv. Suntem europeni „pentru că putem călători fără pașaport”, „pentru că primim fonduri” sau „pentru că lucrăm în străinătate”. Dar emoția apartenenței rămâne slab conturată.

„Identitatea europeană este majoritar instrumentală, iar asta ne creează o dificultate de identificare emoțională”, consideră Ciprian Mihali.

La eveniment au mai luat cuvântul Ruxandra Cesereanu, de la Facultatea de Litere, care a vorbit despre felul în care literatura română circulă în spațiul european, contribuind la conturarea unei identități culturale comune, precum şi Ioana Mihuţ de la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, care a vorbit despre fundamentele comerciale ale Uniunii Europene.