Dorul care votează: despre emoţie, identitate şi radicalizare
”Iar acolo unde rațiunea tace, vocile care urlă cel mai tare devin, inevitabil, cele mai ascultate.”
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 8 mai 2025, 13:56
”Iar acolo unde rațiunea tace, vocile care urlă cel mai tare devin, inevitabil, cele mai ascultate.”
La alegerile parlamentare, dar și la cele prezidențiale, o bună parte din diaspora românească a înclinat serios balanța, spre mirarea multora, înspre curentul extremist și suveranist. Adică partidul AUR și candidatul acestuia la președinție, care au știut cel mai bine să înțeleagă și să exploateze situația românilor plecați la muncă în străinătate. Invitat la Serile Radio Cluj, profesorul și filosoful Ciprian Mihali, șeful Departamentului de Filosofie din cadrul UBB, este de părere că dorul de casă a fost transformat în dor de țară, iar vulnerabilitățile în emoție colectivă.
Specificul emoției este că nu gândește
Partidele extremiste au reușit să capitalizeze emoții profunde, neprocesate, ale unei populații aflate într-o stare de provizorat prelungit. Românii din diaspora nu sunt, spune Ciprian Mihali, emigranți în sensul clasic al cuvântului. Ei nu au plecat să înceapă o viață nouă, ci doar să muncească pentru o perioadă, cu gândul mereu la întoarcerea acasă. Au ajuns însă să trăiască „între două lumi”: România pe care au părăsit-o – cu lipsurile și frustrările ei – și țările gazdă, unde s-au dus cu intenția de a lucra câteva luni, dar unde s-au trezit, ani mai târziu, tot străini.
Această existență suspendată creează o vulnerabilitate profundă.
„Sunt oameni care trăiesc în condiții deliberat precare, tocmai pentru a strânge bani și a se întoarce mai repede acasă”, explică Ciprian Mihali.
Ciprian Mihali
Între timp, România s-a schimbat – uneori în bine, cu salarii comparabile în unele domenii cu cele din Europa de Vest – dar imaginea țării natale, întreținută de distanță și dor, rămâne neschimbată în mintea celor plecați.
Refugiul unei populații care nu se simte „acasă” nicăieri
AUR a reușit să capteze exact această fisură emoțională. A transformat dorul de casă într-un dor de țară – o noțiune mai difuză, mai încărcată simbolic, dar și mai ușor de manipulat politic. Discursul suveranist al partidului a oferit refugiu unei populații care nu se simte „acasă” nicăieri: nici în România, care s-a schimbat prea mult, nici în țările de adopție, unde refuză adesea integrarea sau li se refuză integrarea.
Teren fertil pentru populism
Dincolo de dificultățile materiale – care nu sunt mereu dramatice – adevărata miză pare a fi una emoțională și simbolică. Ciprian Mihali avertizează asupra unui „fond afectiv incoerent”, în care se amestecă frici, resentimente, nostalgii, furii și dezgust. Un teren fertil pentru populism, mai ales când este întreținut de lideri de opinie din mediul online, care reușesc să „inflameze” fără să lumineze, să provoace reacții fără să genereze reflecție.
„Specificul emoției este că nu gândește”, spune profesorul Ciprian Mihali. În lipsa unor răspunsuri politice mature, coerente și empatice la problemele reale ale diasporei, aceste emoții rămân exploatabile.
”Iar acolo unde rațiunea tace, vocile care urlă cel mai tare devin, inevitabil, cele mai ascultate.”
Dan Moşoiu / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
