Proiect pentru promovarea meșteșugului lemnului, specific Maramureșului
Muzeul Maramureșean din Sighetu Marmației este implicat într-un nou proiect care își propune să aducă în atenția publicului un meșteșug specific Maramureșului, care din nefericire se află pe cale de dispariție.
Articol editat de Popovici Ioana, 4 aprilie 2025, 12:49
Meșteșugul prelucrării și transformării lemnului este un element important al culturii locale, care este dus mai departe doar de câțiva meșteri populari din zonă.
Dranica.24 se numește acest nou proiect care își propune să îmbunătățească cunoștințele culturale despre patrimoniul imaterial al prelucrării lemnului în regiunea transfrontalieră a proiectului, să ajute la transferul de cunoștințe despre patrimoniul cultural imaterial al prelucrării lemnului din regiunea transfrontalieră a proiectului către actorii relevanți, dar și să crească gradul de conștientizare asupra identității culturale a regiunii și a potențialului turistic cultural.
Alina Marincean, responsabil comunicare în cadrul proiectului
Muzeul Maramureșan începe lansarea unui nou proiect care se numește foarte semnificativ Dranica. Noi fiind toți din Maramureș, probabil că știm că dranița, totuși intervin asupra termenului este bucățica aceea de lemn, cu care se acoperă acoperișurile caselor tradiționale. Un cuvânt slavic, cuvânt care a fost ales pentru acest proiect pe care astăzi îl lansăm în mod oficial. Liderul de proiect este Camera de Comerț Baia Mare, sunt colegii noștri de la Baia Mare alături de Muzeul Maramureșan. Ceilalți membri ai proiectului, sunt din Ucraina și Ungaria, respectiv două universități din aceste două țări. Este un proiect care vizează în primul rând valorificarea și păstrarea patrimoniului imaterial în ceea ce privește prelucrarea și meșteșugul lemnului.
Toate aceste regiuni au fost alese pentru că au acest potențial, pentru că există această componentă a culturii locale și Muzeul Maramureșan, respectiv Maramureșul este cu atât mai mult beneficiarul ce acestor coordonate, fiind o țară a lemnului, așa cum de multe ori suntem referiți.
În ciuda acestei tradiții bogate, meșteșugul prelucrării lemnului este în pericol de dispariție. Dacă prelucrarea artistică a lemnului este adesea apreciată, pierderea cunoștințelor tehnice și practice trece, de cele mai multe ori, neobservată. Odată pierdute aceste abilități, ele sunt extrem de greu de recuperat, deoarece meșteșugul tradițional poate dăinui doar prin practică neîntreruptă.
Proiectul își propune printre altele și publicarea unui manual de tehnici de prelucrare a lemnului, care să rămână pentru posteritate și să îi îndrume pe cei care doresc să cunoască acest meșteșug.
Mirela Barz, manager Muzeul Maramureșean
Inițiem un alt proiect dedicat promovării patrimoniului cultural imaterial în ceea ce privește prelucrarea lemnului. Liderul de proiect este este Camera de Comerț și Industrie Baia Mare. Partenerii proiectului suntem noi. Noi avem partea esențială a proiectului, cea de cercetare și elaborarea unui ghid tehnic în ceea ce privește tehnica prelucrării lemnului. Ceilalți parteneri sunt din Ucraina și Ungaria, respectiv Universitatea din Miskolc (Ungaria) și Universitatea din Ujhorod (Ucraina)
Valoarea totală a proiectului se ridică undeva la 529.788 euro cu tot cu cofinanțarea pe care trebuia asigurată un procent de 10%, iar muzeului nostru revine bugetul de 114.240 euro. Este un proiect finanțat prin programul Interreg VI NEXT Ungaria Slovacia – România – Ucraina, un proiect care va dezvolta această parte de valorificare a patrimoniului cultural imaterial și respectiv tehnicile de prelucrare a lemnului. Ce ne dorim noi prin acest proiect și care sunt obiectivele?
Sunt trei obiective principale aprofundare a cunoștințelor legate de aceste, de de acest meșteșug, transfer de cunoștințe dar totodată și îmbunătățire a conștientizării asupra culturii regiunii și a potențialului său turistic și cultural.
Vor fi implicați mai mulți meșteri populari și alte lături. De noi se află trei dintre aceștia este domnul Popovici Gheorghe meșter popular în prelucare lemnului este din este Vadu izei, Belinde Ioan din Budești și este Stan Ioan Păraș din Săpânța, îl cunoașteți cu toții. Este continuatorul meșteșugului crucilor care fac parte din ansamblul Cimitirului vesel la Săpânța.
De ce s-a ales această regiune? Pentru că în această euroregiunea carpatică, acest meșteșug de prelucrare a lemnului este la el acasă. Cum spunea și colega mea Alina, Maramureșul este recunoscut ca și o țară a lemnului, de aceea am fost aleși și noi ca și coordonatori ai părții de cercetare.
Colegul meu Vasile Timur Chiș este cel care va coordona partea de cercetare. Deja a fost elaborat cuprinsul manualului de tehnici de prelucrare a lemnului, un manual care va fi pus la dispoziția celor care doresc să înveți acești acest meș meșteșug, dar totodată și celor pasionați de acest meșteșug. Vor fi atinse cele trei componente ale meșteșugului: tâmplărie, dulgherie, sculptură. Vom face referire atât la construcțiile mari case, biserici, porți de lemn, dar și la obiecte de uz casnic, gospodăresc, mobilier tradițional sau obiecte de cult, toate confecționate evident din lemn. Prin acest proiect ne dorim să consolidăm această cooperare transfrontalieră și să îmbunătățim calitatea vieții în regiune prin cultură și turism durabil.
Care sunt mesajele pe care noi dorim să le transmitem publicului? Meșteșugarii pentru că ei sunt stekeholder-ii direcți, ei lucrează de o viață acest meșteșug, doresc să transfere cunoștințele în atelierele pe care le au. Și cunoaștem foarte bine că sunt foarte mulți meci de populari care au ateliere în localitățile de unde provi. Aceste ateliere, prin grija autorităților locale sunt marcate în localitate, turiștii sunt îndreptați spre aceste feliere dar nu chiar în toate localitățile.Noi ne dorim prin acest proiect ca acești meșteri populari să fie promovați la adevărata lor valoare, turiștii să viziteze și să fie apreciați pentru întreaga activitate și pentru efortul lor pentru a duce mai departe acest meșteșug.
Rezultatele proiectului, cum vă spuneam este acel manual tehnic. Va fi redactat de către noi, deja a fost tri a manualului, a fost trimis către partenerii din Ungaria și din Ucraina. Suntem în partea de documentare, de birou de arhivă, urmează cercetarea etnografică de teren. Nu vom face referire doar la țara Maramureșului istoric, vom atinge și celelalte țări ale județului Maramureș.
Vor fi organizate cinci ateliere internaționale atât la noi cât și în Ucraina și în Ungaria. Toate atelierele vor avea loc la noi în muzeu, dar vor fi ateliere care se vor desfășura și în atelierele meșterilor, în localității in situ. Un festival internațional care la fel va avea loc lanuri satului anul viitor. Vor fi organizate trei atelier la nivel național și vor fi implicați 50 de meșteri. Perioada de implementare este ianuarie 2025 – decembrie 2026.
Meșterii populari prezenți la lansarea proiectului au vorbit despre provocările pe care le întâmpină zi de zi, în practica lor. O principală problemă este procurarea materii prime pentru confecționarea draniței, după cum precizează Ion Berinde, meșter din comuna Budești:
Și cea mai mare problemă cu care ne confruntăm cumva, este materia primă, deci dranița nu se poate face dintr-un lemn de plantație, de 50 de ani. Materia primă este undeva unde mai sunt parcuri naționale, dar n-ai voie să te apropii nici să duci o creangă în spate, că te bagă în pușcărie. Și atunci avem o problemă.
Deja noi ne ducem din Maramureș până pe graniță cu Ucraina, la Suceava, în Brodina ca să aducem materia primă să putem face draniță.
Lemnul de draniță trebuie să fie 100-150 de ani, să ai un diametru, un lemn de rezonanță, se lucrează totul manual.
Patrimoniul cultural imaterial al județului nu este doar muzica și dansul specifice. Și meșteșugurile tradiționale joacă un rol la fel de important în definirea identității regionale.
Lemnul, în special, reprezintă un element definitoriu al peisajului nostru cultural, reflectat în măiestria arhitecturii vernaculare și, mai ales, în vechile biserici de lemn din regiune.
Aceste structuri demonstrează un nivel excepțional de pricepere, unde meșteșugarii, folosind doar unelte manuale simple, au perfecționat arta construirii unor clădiri masive din bârne, îmbinate cu precizie.
