Prima pagină » Reportaje » Cu tandemul pe Via Transilvanica | FOTO

Cu tandemul pe Via Transilvanica | FOTO

Din echipă au făcut parte schiorul Adrian Tamaş şi alpinistul Alex Benchea, care ne-au povestit experienţele lor.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 8 septembrie 2024, 00:00

O echipă din care au făcut parte 4 nevăzători a parcurs aproape 400 de km pe Via Transilvanica, pe biciclete tandem. Pedalând ba pe căldură, ba prin noroaie, fugăriţi de câini de stână şi vizitaţi de un mistreţ în timpul nopţii, întâlnind surprinzător de puţini oameni în drumul lor, aceştia au avut ocazia să se conecteze cu natura şi cu provocările ei într-un mod cum nici nu şi-au imaginat.

Din echipă au făcut parte schiorul Adrian Tamaş şi alpinistul Alex Benchea, care ne-au povestit experienţele lor.

Adrian Tamaş: Acum un an Ionuţ Ţolca, un prieten care e fizioterapeut, parcurgea Via Transilvanica. Ne-am alăturat lui împreună cu Angelo Bude, fondatorul clubului Rodo, de la Bazna până la Bistriţa, adică 460 km. Anul acesta ne-am gândit că ar fi fain să mărim echipa şi să invităm şi alţi nevăzători să participe la acest proiect.

Andrea Nagy: Bicicletele tandem sunt echipamente pe care omul nu le are în mod normal. De unde aţi făcut rost de biciclete pentru toată echipa?

Adrian Tamaş: Din cele patru tandemuri unul e al meu, iar al doilea e al Alinei Dinuţă, o nevăzătoare din proiect. Celelalte două le-am împrumutat de la Sibiu, de la Urban Bike Revolution: ei de-a lungul anilor, prin diverse sponsorizări, au construit aceste două tandemuri. Chiar m-am bucurat că Alex Benchea, Traian Ciurar şi Alina Dinuţă s-au alăturat proiectului. Pe lângă ei am avut piloţi voluntari: Florian Moldovan şi Eduard Mileşan care sunt sportivi şi Ionuţ Ţolca, care a fost şi anul trecut şi ne-a ajutat foarte mult cu experienţa lui. Şi desigur Angelo Bude.

Andrea Nagy: Alex, tu ai mai pedalat până acum pe tandem?

Alex Benchea: Doar vreo 60 km pe asfalt, a fost ceva nou pentru mine. Chiar am avut o echipă extraordinară, atât piloţii care au fost foarte dedicaţi cât şi Adrian, care a fost un mentor. El are foarte multă experienţă, a fost cu bicicleta tandem de la Bistriţa la mare vreo 700 km.

Andrea Nagy: Adevărul e că eu nu ştiu valorile de referinţă: pe tandem ce înseamnă să pedalezi mult într-o zi?

Adrian Tamaş: Pe asfalt poţi pe tandem până la 170 km pe zi; dar pe offroad mult înseamnă cam pe la 80-90 km. În proiectul acesta am avut două zile cu 64-65 km.

Andrea Nagy: Mi-au plăcut foarte mult postările voastre prin care vă raportaţi parcursul. M-am amuzat când am citit despre “Tekirghiolul pe două roţi”; ce s-a întâmplat acolo?

Adrian Tamaş: A fost o zi cu noroi şi ploaie, eram uzi ca mâţii. Roţile se blocau de la atâta noroi, aveam noroi şi în păr.
Alex Benchea: Pe porţiunea aceea era atâta noroi încât nu se mai învârtea roata la tandem. Dar fiecare zi aducea o provocare nouă, chiar mă întrebam la un moment dat ce-mi place mai mult, căldura sau ploaia. În primele două zile chiar a fost cald, am suferit un pic. Am avut de urcat un deal abrupt, am avut şi zone cu pietriş unde tandemul se afunda. A treia zi a venit cu multe ploi: a început încă din timpul nopţii cu tunete şi fulgere, nu prea am putut să dorm, apoi ziua a continuat cu noroi, frig, vânt, ploaie. În altă zi ne-am confruntat cu multe pene şi mulţi spini: am ajuns pe o pajişte în penultima zi unde am făcut 8 pene. Am epuizat toate camerele de bicicletă, mai aveam în rucsac doar nişte petice. Un tandem este foarte greu, are peste 100 kg. Dacă panta e abruptă, toată greutatea aceea pune presiune pe roţi; iar dacă peticele nu sunt bune, roţile se dezumflă repede. A fost foarte interesant: mergeam câte-o bucată, apoi mă opream să dau la pompă, apoi iar mergeam o bucată. Am decis să continuăm ultima bucată pe asfalt, fiindcă nu prea aveai cum.

Andrea Nagy: Aţi dormit la cort?

Alex Benchea: Uneori da, alteori am găsit cazare.
Adrian Tamaş: 3 zile am dormit la cort: la Tăşuleasa, la Monor şi în Cloaşter.

Andrea Nagy: Care dintre voi nevăzătorii avea experienţă în montatul cortului?

Adrian Tamaş: Alex şi eu. Prima dată am montat cortul împreună, apoi Traian a învăţat de la noi. Alina a avut noroc cu mecanicul nostru care ne-a însoţit cu un bus, aşa că ea a dormit în bus.

Andrea Nagy: În postările voastre scriaţi şi ce aţi mâncat în diverse locaţii. Aveaţi nişte mese cam scăzute caloric: salată orientală, ciorbă de păstăi… Cum să pedalezi 60 km cu ciorbă de păstăi?

Adrian Tamaş: Acolo n-am mai spus de gulaş, de mămăligă şi de prăjitură. Acestea probabil că le vom nota noi, poate facem un album de călătorie.
Alex Benchea: Înainte să plecăm pe Via Transilvanica, Adrian a lansat o carte în care a relatat experienţa lui de anul trecut. Cartea se numeşte Cu alţi ochi pe Via Transilvanica şi în acelaşi timp a fost lansat şi un film documentar tot despre această experienţă.

Andrea Nagy: Explicaţi-mi obiceiul acesta de a vă alege o bornă.

Adrian Tamaş: Eu cum am fost anul trecut de la Bazna la Bistriţa şi am avut mai multe experienţe intens emoţionale (adică am învăţat să urlu, am auzit ursul), mi-am ales simbolic o bornă în momentul în care am simţit că am trecut de nişte limite psihologice. Borna pe care am ales-o are o inimă anatomică sculptată.
Alex Benchea: Bornele sunt situate la distanţă de 1 km şi fiecare e sculptată diferit. Eu mi-am ales borna 481, care are sculptat un porumbel.

Andrea Nagy: Dar de ce? Porumbelul e o pasăre leneşă, nu pedalează foarte departe de casă.

Adrian Tamaş: Alex cum e cu alpinismul, zboară mult la înălţimi!

Andrea Nagy: Anul acesta v-aţi întâlnit cu ursul?

Adrian Tamaş: Nu, pentru că fiind în grup aşa de mare, scade riscul de a te întâlni cu el.
Alex Benchea: În schimb într-o noapte ne-a vizitat un mistreţ, chiar în acea noapte în care a tunat şi a fulgerat în continuu.

Andrea Nagy: Câini de stână aţi întâlnit?

Adrian Tamaş: Am întâlnit şi pe unii dintre noi chiar i-au urmărit. Acuma, cine nimerea în spate era urmărit de câini.
Alex Benchea: Erai mai motivat să pedalezi.
Adrian Tamaş: În schimb am întâlnit un taur, era să intrăm peste el în grădină.

Andrea Nagy: Care a fost pentru voi ziua în care v-aţi întrebat: “Oare de ce fac eu asta?”

Adrian Tamaş: Drumul Crucii, care a fost cea mai lungă zi ca distanţă şi cu cea mai mare diferenţă de nivel. Adică am urcat aproape 2 mii de metri. Deja eram nervoşi pe dealuri şi ne întrebam care e sensul. Poate cineva se gândeşte să meargă pentru sănătate, pentru a face mişcare, pentru conectarea cu natura sau pentru defularea mentală; fiecare îşi găseşte sensul lui.