Filmul de weekend: Angel

It’s only rock’n’roll and I like it, Angel! Cât de departe merge artistul să-și salveze cariera?

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 17 august 2024, 00:00

Ce face un artist aflat în pană de idei, trecut de prima tinerețe, ignorat de public, dar dornic să mai stoarcă un strop de apreciere, să mai facă un șir de concerte ori să mai vândă niște discuri?

De bine, de rău, există câteva soluții, pe care le-ați gustat până acum din toate părțile. Spre exemplu – albumul cu înregistrări din concert. Sau discul cu piese cântate acustic – varianta unplugged a celor mai cunoscute cântece. Apropo de hituri – o altă soluție, în lipsa cântecelor noi,  e compilația cu melodiile cele mai de succese.

Sau, când deja e vremea retragerii definitive, se poate încerca și varianta cu turneul de adio. Care turneu de adio e urmat, de obicei, de încă un turneu. Iar asta îmi amintește de umorul lui Phil Collins, care anunța primul turneu de adio.

Ai murit, albumele tale vor reveni în top

Să recunoaștem, însă – nimic nu stârnește cu adevărat interesul publicului ori al presei, precum dispariția prematură. Gândiți-vă doar la Jim Morrison, la Janis Joplin, Elvis Presley ori Michael Jackson. Ai murit, albumele tale vor reveni în top. Practic, poți fi mai bogat trecut fiind pe lumea cealaltă decât ai fost când încă îți exercitai profesia de trubadur.

Știu că suntem la rubrica de film, dar introducerea aceasta e potrivită pentru producția suedeză recomandată azi. Angel – din 2008 – e exact despre ideea cinică prezentată adineaori.

Solista vocală trecută de 40 de ani a unei trupe ușor obosite nu prea mai are chef de muzică. Simte că steaua ei a apus și nu mai are niciun chef să înregistreze albumul acela prăfuit cu cover-uri.

Pact cu diavolul

Dar alături de ea e cel care-a făcut pactul cu diavolul, colegul de formație, soțul și totodată creierul din spatele întregului proiect. Iar el imaginează exact acest scenariu – o declară moartă pe Angelica, trimițând-o pe furiș la celălalt capăt al lumii – în Thailanda. Toată lumea – inclusiv colegii de trupă – servește cu tristețe vestea dispariției fulgerătoare a fostei dive. Vânzările albumelor sunt din nou bune, publicul cere cântece noi.

Culmea e că filmul acesta nu e despre muzicieni. Sau nu e în primul rând despre muzicieni. Ci despre efectul devastator pe care îl are pierderea încrederii. Nu-i putem trage pe sfoară pe apropiații noștri fără ca asta nu aibă consecințe dramatice. Și – chiar dacă filmul invocă de mai multe ori sintagma It’s only rock and roll and I like it – rock’n’roll-ul nu e o scuză pentru cei ce își păcălesc prietenii de-o viață. E la fel de ipocrit să pui pe seama rock-ului acțiunile tale lipsite de scrupule precum e scuza consumului de alcool la producerea unui accident de circulație.

Angel se vede pe Netflix, și are o notă extrem de proastă pe IMDB – atât de proastă încât nu o dezvălui, ca nu cumva să vă împiedic să vizionați filmul.

E cu actrița Helena Bergström, una dintre preferatele mele suedeze. În viața reală chiar are legătură cu muzica și cântă – culmea – coveruri! Din repertoriul lui Edith Piaf. Și ca să parafrazez hitul Je ne regrette rien, nu regret deloc că am dedicat filmului Angel din 2008 puțin peste 2 ore din timpul meu liber.

Tiberiu Crișan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.