Prima pagină » De prin Cluj » Jurnal de jurat, ziua a treia. A fost cea mai grea zi de arbitraj

Jurnal de jurat, ziua a treia. A fost cea mai grea zi de arbitraj

A fost cea mai grea zi de arbitraj. Am avut cinci trupe care pur și simplu ne-au bucurat și ne-au pus pe gânduri.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 8 iulie 2024, 12:21 / actualizat: 17 iulie 2024, 11:50

E luni și mă resimt după cele trei zile de concurs. Dar trebuie să scriu ceva despre ultima zi de la Jazz in the Park Competition și câștigători.
Așa că, în biroul meu cu aer condiționat defect mă apuc să va povestesc cum a decurs ultima zi.

În primul rând am fost foarte bucuros să pun muzică de pe viniluri la scena dedicată. Am avut un slot de o oră de la 14 la 15 în afara timpului dedicat jurizării care începea la 15.40. Am ajuns devreme și m-am simțit fericit ca un copil când am dat drumul la niște piese hip-hop jazz cu Dr Dundee, Blitz the Ambasador, Ms. Lauren Hill, Madlib și alții. N-am prea avut public pentru că, nah, era devreme, dar am cules câteva aprecieri la fața locului. Vreo două domnișoare din Iarmaroc dansau ușor.

Cald, foarte cald.

Chiar dacă parcul ne ascundea de razele de soare era muult mai cald față de celelalte zile. Berea rece nu m-a ajutat.

A fost cea mai grea zi de arbitraj. Am avut cinci trupe care pur și simplu ne-au bucurat și ne-au pus pe gânduri. Aveam deja după primele două zile un top intermediar dar, știam că nu va rămâne în picioare. Erau nume interesante în față așa că trebuia să alegem la final „codița de la cireașa de pe tort”. Uite Teo, te-am citat!

Primii au fost Abel Marton Nagy’s Cosmos Band. Fraaaate! Un fel de punk jazz cu rifuri de chitară, o vocalistă energică și un clăpar care aveam impresia că rupe instrumentul în două. Nu am fost chiar în mood-ul potrivit pentru stilul lor. Dar remarcăm prestația bateristului.

Abel Marton Nagy’s Cosmos Band

După, pe scenă se urcă trio-ul lui Zouratie Kone. Baterist, basist și instrumente africane. Sună mega mișto. Lumea dansează pe ritmurile africane cu o notă de jazz. Basistul fenomenal, duce goove-ul trupei excelent. E ca atunci când ceri un cocktail cu un nume bizar și băutura se dovedește a fi foartebună și te miră ideea barmanului de a asocia diverse lichide. Yamiii! Basistul mă interesează maxim, mă duc să vorbesc cu el în back-stage. Tipul, pe nume Brice Ndjana e foarte modest și-mi spune că tot ce-am auzit a învățat singur fiindcă nu sunt școli de muzică acolo de unde e el. Incredibil! Atât de bine cânta încât cred că și Marcus Miller l-ar fi remarcat. Brice avea să câștige la final un premiu pentru interpretare.

Zouratie Kone

Vine Kitty pe scena. O trupă din Scoția a vocalistei cu același nume. Amy! Amy Whinehouse spun toți prin jur. Cântă bine, tristă uneori (depresiv, așa) apoi bagă vreo două piese energice despre iubire, vorbește cu publicul să afle dacă au fost vreodată îndrăgostiți, știți voi de astea de fete… O notăm pentru interpretare.

Kitty

Căldura e mare în continuare, evantaiele se învărt în jur, lumea stă tolănită la umbră până urcă pe scenă Daoud (trompetă) cu trupa sa. Veniți tocmai de la Montreux Jazz Festival.
Cântă de rupe. Cel mai actual jazz de până acum. O combinație de pasaje rapide, ritmate, dure întretăiate de trompeta care-i calmează. Seamănă puțin cu Erik Trufaz dar e mai rapid pe fazele colective și cumva mai aspru. Reacția publicului vine instantaneu. Oamenii se ridică, danseză intră în joc. În juriu, ne uităm unii la alții și știm că avem un câștigător.

Daoud

Ultimul vine pe scenă cvartetul lui David Luca. Un pianist autodidact, foarte tânăr de aici din Cluj. Cu Marc Pocola la tobe (P.S. mie îmi place mult de Marc). Au un trompetist și un basist cu ei. Cântă standards. Oooo, ce greșeală. Sună bine dar problema cu piesele lui Parker e că toată lumea le știe și e foarte ușor ca juriu să-ți dai seama dacă trupă cântă bine sau nu. Mi-e drag de ei și-mi vine inima la loc atunci când propun compozițiile lor. Juriul decide imediat că David merită o mențiune a juriului. Este atât talent și viitor în el, încât mesajul nostru de încurajare trebuia să ajungă la el.

David Luca

Gata concursul.

Juriul deliberează și urmează festivitatea de premiere. Nu vă plictisesc cu premiile, pun lista mai jos.

Mă urc pe scenă ca un rock star (pardon jazz star), fac cu mâna artistic și mă strâmb (evident) în pozele făcute de Luca.
Înmânăm trofeele. Aleg să-i dau lui Magro (premiul trei) și Anei trofeul pentru interpretare la pian (ucraineanca de 16 ani care a cântat cu frații ei). Mă bucur pentru ea și sper să aibă un viitor minunat ca muzician. În cazul ei asta depinde de mulți factori, printre care se numără și cretinismul lui Putin.

Facem poze pe scenă și ciocnim un par de șampanie.

E gata.

Mă duc la Melomelanj și la Lazy Hour să plătesc și să iau discurile rezervate cu „mă mai gândesc” în prima seara. Asta e, niciodată nu-s prea multe discuri…

Plec din parc fericit și mulțumit. Chiar sunt un norocos că am făcut ce-mi place. Că am fost în mijlocul muzicii. Că am avut ocazia să dezbat muzical cu Teodor Pop (JazzyBIT), Elena Mândru și Horea Marc.
Mulțumesc Alin Vaida pentru oportunitate. A fost SUPER!