Actorii dintr-un Dune nefăcut, dar visat: Salvador Dali, Mick Jagger și Orson Wells

În vreme ce noul Dune lasă pe toată lumea cu gura căscată – public și critici deopotrivă, precedentele încercări de ecranizare romanului SF scris de Frank Herbert au fost urmărite de ghinion.

Dintre toate una se remarcă prin extravaganță și magnitudine.

La mijlocul anilor 70 o companie franceză achiziționa drepturile de a pune pe ecran povestea lui Frank Herbert și, în postura de regizor îl angaja pe Alejandro Jodorowsky. O alegere neobișnuită – filmele avangardistului chilean erau privite cu admirație de cinefilii împătimiți, dar nu se bucuraseră de mare succes de box-office.

John Lennon era un fan atât de înfocat al lui Jodorowsy încât îl convingea pe managerul Beatles, să contribuie cu un milion de dolari la filmul The Holy Mountain.

Apropo de Dune, Jodorowsky avea planuri mari – nu dorea doar să facă un film, ci să transforme societatea. „Voiam să creez un profet pentru a schimba mințile tinere din întreaga lume”. „Dune ar fi fost venirea unui zeu — un zeu artistic, cinematografic.”

Și s-a pus pe treabă. A strâns bani, pe care i-a cheltuit spectaculos. A închiriat un castel în care să poată scrie scenariul. Și s-a pus pe scris cu un asemenea elan, încât a rezultat un document de mărimea unei cărți de telefon. După respectivul scenariu, Dune ar fi durat – pe ecran – 14 ore.

Neînfricat, Jodorowsky l-a angajat pe artistul de benzi desenate Jean „Moebius” Giraud pentru a desena storyboard-uri — și în curând a avut 3.000 de ilustrații pentru a-și ghida realizarea filmului. „L-am folosit ca pe o cameră,” a explicat regizorul. „El desena la fel de repede ca un computer.”

Jodorowsky dorea persoane extraordinare pentru a juca rolurile cheie. Mick Jagger era candidatul principal pentru a-l interpreta pe Feyd-Rautha Harkonnen. Artistul suprarealist Salvador Dalí ar fi preluat rolul Împăratului. Orson Welles era programat să joace rolul Baronului. David Carradine ar fi fost Ducele Leto.

Regizorul a decis că Mick Jagger singur nu-i oferea suficientă greutate rock. Așa că a decis să angajeze Pink Floyd pentru coloana sonoră. Trupa tocmai lansase The Dark Side of the Moon și era la fel de populară ca orice grup rock din lume.

Orson Welles a fost poate cel mai ușor de convins – întotdeauna avea o nevoie cronică de bani. A acceptat să joace rolul după ce regizorul i-a promis o cină la restaurantul său parizian preferat după fiecare zi de filmare.

Cu Salvador Dalí a fost mult mai greu de negociat. Dar a acceptat să joace rolul Împăratului la un tarif de 100.000 de dolari pe oră – ceea ce l-ar fi făcut cel mai bine plătit actor din lume.

Dalí a avut și alte condiții. A refuzat să folosească un scenariu, deoarece replicile sale ar fi mult mai bune. De asemenea, oamenii de la curtea Împăratului urma să fie interpretată de prietenii din viața reală ai artistului.

Majoritatea regizorilor ar fi renunțat în acest punct. Dar Jodorowsky a acceptat și a mers mai departe. Cheltuise 2 milioane de dolari deja doar cu pregătirile, și – pentru filmul propriu-zis mai avea nevoie de vreo 15. Nimeni n-a semnat cecul pentru împlinirea acestui vis grandios.

Dar ceva ceva tot s-a întâmplat. A apărut relativ recent – în 2013 – documentarul despre nefăcutul Dune. A căștigat câteva premii și Jodorowsky a lansat – în ediție foarte limitată – o carte cu scenariul și ilustrațiile de pe vremuri.

Înapoi la filmul proaspăt lansat, regizat de Denis Villeneuve – nu-i așa că v-a plăcut? Dar – imaginați-vă pentru o clipă ce-ar fi ieșit din strădaniile lui Jodorowsky! Dali, Mick Jagger, pe muzică de Pink Floyd!

Tiberiu Crișan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.