2024 – Anul Dragonului de Lemn
Nimeni nu știe cu adevărat de unde a apărut dragonul. Dar pare a fi o combinație de mai multe animale.
Articol editat de cristina.rusu, 9 ianuarie 2024, 15:22
Pentru chinezi, dragonii erau descriși vizual ca fiind un compozit de părți din nouă animale: coarnele unui cerb, capul unei cămile, ochii diavolului, gâtul unui șarpe, abdomenul unui cocostârc mare, solzii unui crap, ghearele unui vultur, labele unui tigru și urechile unui bou.
În China, dragonului i se atribuie mari puteri care îi permiteau, de exemplu, să facă să plouă și să controleze inundațiile, lovind râul cu coada sa puternică. Dragonii sunt, de asemenea, venerați pentru capacitatea lor de a transporta oamenii în tărâmurile cerești după moarte. Ei sunt simboluri ale lumii naturale, ale adaptabilității și transformării.
Atunci când doi dragoni sunt plasați împreună în direcții opuse, ei simbolizează eternitatea, adică celebrul simbol Yin-Yang.
Împărații chinezi credeau că sunt adevărați dragoni și fii ai cerului. Astfel, paturile pe care dormeau sunt numite „paturi de dragon”; tronul – ” scaun de dragon”; iar veșmintele de ceremonie ale împăratului sunt cunoscute sub numele de „straie de dragon”.
În mintea primilor chinezi, dragonul era un zeu care întruchipa voința și idealurile poporului chinez. Se spune că dragonul este o reptilă cu solzi mari, care poate deveni întunecată sau strălucitoare, mare sau mică, lungă sau scurtă, și care poate zbura în cer primăvara și trăi sub apă toamna. Se pare că dragonul este capabil să facă aproape orice.
În mod tradițional, dragonii erau considerați guvernatorii ploilor în cultura chineză: Ei aveau puterea de a decide unde și când va ploua. De asemenea, se credea că regii dragonilor de apă trăiau în palatele dragonilor de sub ocean.
Semnul chinezesc al dragonului a apărut în timpul dinastiilor Yin și Shang (secolele XVI-XI î.Hr. – perioada primelor hieroglife chinezești), în inscripțiile de pe oase și carapacele de broască țestoasă. Inscripțiile înfățișau o reptilă cu coarne, cu dinți, solzi și uneori chiar gheare.
În China antică, nimeni nu a avut nicio îndoială cu privire la existența dragonilor.
Oamenii arătau un mare respect pentru orice reprezentare a dragonilor – în picturi, sculpturi și scrieri. Ca urmare, dragonul a devenit simbolul națiunii chineze. Toți oamenii din China, inclusiv împăratul, se închinau în fața imaginii unui dragon cu venerație și respect. Drept urmare, această creatură fantastică a devenit hrana spirituală a națiunii, mai întâi ca totem al unui trib și apoi ca simbol al națiunii.
În cele din urmă, dragonul a devenit un simbol pe steagul național al ultimei dinastii feudale, dinastia Qing.
Poporul chinez se considera urmașul dragonului. În calitate de emblemă a împăratului și a conducerii imperiale, legenda dragonului chinezesc pătrunde în civilizația chineză antică și i-a modelat cultura. Bunăvoința sa semnifică măreția, bunătatea și binecuvântările.
Dragonul chinezesc simbolizează puterea și excelența, vitejia și îndrăzneala, eroismul și perseverența, noblețea și divinitatea. Un dragon învinge obstacolele pentru a obține succesul. El este energic, decisiv, optimist, inteligent și ambițios. Spre deosebire de energiile diabolice asociate dragonilor occidentali, majoritatea dragonilor orientali sunt frumoși, prietenoși și înțelepți. Ei sunt îngerii Orientului. În loc să fie urâți, ei sunt iubiți și venerați.
Temple și sanctuare au fost construite pentru a onora dragonii, deoarece aceștia controlează ploaia, râurile, lacurile și mările. Multe orașe chinezești au pagode în care oamenii obișnuiau să ardă tămâie și să se roage dragonilor.
Altarul Bazinul Dragonului Negru (The Black Dragon Pool) de lângă Beijing era rezervată împărătesei și curții sale.
Acolo aveau loc ceremonii speciale de închinare în prima și în a 15-a zi a fiecărei luni. Altarele și sanctuarele dragonilor pot fi încă văzute în multe părți ale Orientului Îndepărtat. Acestea sunt de obicei amplasate de-a lungul țărmurilor mării și pe malurile râurilor, deoarece se credea că majoritatea dragonilor orientali trăiau în apă.
Insula Templului din Marea Interioară a Japoniei a devenit un popas faimos pentru pelerinii care se roagă la dragon. Aceștia cred că atât dragoni masculi, cât și femele s-au împerecheat cu oamenii.
Tot ceea ce are legătură cu dragonii orientali este binecuvântat.
Anul Dragonului, care are loc o dată la 12 ani, este considerat un an norocos. Astrologii orientali actuali susțin că copiii născuți în timpul Anului Dragonului se bucură de sănătate, bogăție și viață lungă.
RADOR RADIO ROMÂNIA
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
