Foto: captură video YouTube
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 25 noiembrie 2023, 00:00
”Anatomie d’une chute” începe într-un decor hibernal din Alpii francezi, undeva în apropiere de Grenoble. Sandra (Sandra Hüller, poate că vă amintiți de ea din ”Toni Erdmann”) și Samuel (Samuel Theis) s-au retras într-o casă de munte care încă mai necesită lucrări. El e francez, ea e nemțoaică și ambii sunt scriitori. Vom afla mai târziu, pe parcursul filmului, că lui îi aparține decizia de a se stabili în această zonă izolată și că ea doar s-a adaptat aici, fără să fie neapărat mulțumită.
În scena de deschidere, Sandra acordă un interviu unei tinere studente în timp ce casa răsună de muzica pe care o ascultă soțul ei; dialogul nu poate continua din cauza zgomotului. Daniel (Milo Machado Graner), fiul de 11 ani al cuplului, ia câinele și pleacă la plimbare. La întoarcere, își găsește tatăl mort în zăpada din fața casei. Confuzia domnește în acest debut de film intrigant pentru spectator.
A căzut Samuel de la etaj? A fost împins? S-a aruncat singur? Nu știm dacă a fost moarte accidentală, omucidere sau sinucidere. Ce știm este că legiștii nu pot stabili cu certitudine ce s-a întâmplat și Sandra e acuzată că și-a ucis soțul, astfel că urmează un proces.
Regizoarea Justine Triet inovează în privința felului în care construiește ”Anatomie d’une chute” în jurul acestui proces în care ascultăm mărturii, pledoarii, ale acuzării și ale apărării, și încercăm să aflăm adevărul. Multe secrete ale acestei familii ies la iveală și tehnicile narative prin care le descoperim sunt pline de originalitate. Scenariul e perfect, jocul actorilor impecabil, iar suspansul și tensiunea mereu prezente.
În fapt, ”Anatomie d’une chute” nu este un thriller cu intrigă polițistă, cum ar părea la prima vedere; mai importantă în economia filmului este explorarea psihologică a relației de cuplu dintre Sandra și Samuel. Fiul lor o spune cel mai bine atunci când afirmă că vrea să știe nu atât cum s-a întâmplat să moară tatăl lui, cât de ce s-a întâmplat.
Sunt o mulțime de întrebări care îți vin în minte în timp ce vezi ”Anatomie d’une chute” și o asculți pe soția acuzată de crimă încercând să se apere. Te întrebi ce și cât poți face public atunci când îți povestești viața și cât rămâne intim atunci când intervin probleme într-o familie. Cum faci față frustrărilor și cum trebuie gestionat succesul/eșecul unuia dintre parteneri? De ce aruncăm pe umerii soțului/soției propria noastră nefericire și cum trecem peste evenimentele traumatizante care implică copiii? De altfel, copilul din ”Anatomie d’une chute” are un rol remarcabil, un puști cu probleme de vedere care vede mai bine ca adulții, nu poate fi influențat și e foarte rațional, în ciuda vulnerabilității și sensibilității lui.
Mi-a plăcut mult ”Anatomie d’une chute”. E inteligent, precis și pasionant felul în care reușește să facă un portret nuanțat și fin calibrat al ambiguității ce poate învălui viața unui cuplu aparent fericit.
Probabil știți că la Cannes se acordă un premiu și pentru animalele ce apar în filmele concurente. În 2023, Palm Dog a fost câștigat de câinele border collie din ”Anatomie d’une chute”, despre care am aflat de pe genericul de final că are un nume predestinat succesului. În film i se spune Snoop, dar numele lui adevărat este Messi.
Anca Mureșan Bota
Foto: captură video YouTube
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Foto: captură video YouTube Un scenariu scris în doar 3 săptămâni și filmări care au durat numai 17 zile. Ce șanse ar fi să iasă un film...
![Filmul de weekend: The Holdovers (2023) [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2024/02/paul-giamatti.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Filmul de weekend: The Holdovers (2023) [AUDIO]")
Paul Giamatti face din nou echipă cu regizorul Alexander Payne, la aproape două decenii de la apariția road-movie-ului Sideways. Acolo Giamatti...
Ne place ca la început de an să ne facem liste și planuri. N-aș vrea să treacă luna ianuarie fără să trecem puțin în revistă și cele mai...
Până să vedem cine face ravagii la Oscar, să ne bucurăm deocamdată că Oppenheimer a luat cireașa de pe tort la Globurile de Aur, acolo unde...