Filmul de weekend: Cel mai bun film din istorie

Tocmai a fost anunțat noul clasament și toată lumea a fost foarte surprinsă să constate că prima poziție care era adjudecată de multă vreme de pelicula Citizen Kane, regizată de Orson Welles, este în prezent ocupată de un film belgian cu titlu foarte lung, regizat de o femeie: Chantal Ackerman.

Articol editat de cristina.rusu, 10 decembrie 2022, 06:00 / actualizat: 10 decembrie 2022, 8:39

Trebuie spus că topul a fost întocmit de un număr record de participanți: 1.639 de specialiști în film și-au spus părerea, așa că pelicula de pe primul loc, numită ”Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles (1975)” mi-a stârnit curiozitatea.

Cu atât mai mult cu cât revista Sight and Sound oferă posibilitatea vizionării online a filmelor câștigătoare, contra unei sume rezonabile: 22 de lei.

”Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles” este un film foarte lung, de aproape patru ore, care urmărește pas cu pas câteva zile din viața unei văduve care locuiește la Bruxelles împreună cu fiul ei student.

Jeanne duce o existență monotonă în care zilele nu diferă una de alta: în fiecare dimineață se trezește, își aerisește camera, merge la baie, apoi lustruiește pantofii băiatului, îi pregătește micul dejun, îl trezește și îl pregătește pentru noua zi. După ce băiatul pleacă la școală, Jeanne merge la cumpărături, se întoarce, gătește și își așteaptă fiul să se întoarcă la cină. Cei doi mănâncă în tăcere, ascultă radioul, mama tricotează, fiul citește, apoi ies la plimbare, se întorc, merg la culcare, și începe o nouă zi.

Există însă un element care sparge monotonia acestor zile. În fiecare zi pe Jeanne o vizitează un bărbat, care o plătește pentru servicii sexuale. Este limpede că nu sunt întâlniri de plăcere, pentru că fiecare client îi înmânează o sumă de bani la despărțire, iar apoi Jeanne se spală și se clătește meticulos și îndelung, parcă dorind să îndepărteze amintirea întâlnirii amoroase care însă o ajută să supraviețuiască și să pună bani deoparte.

În monotona viață a lui Jeanne însă ceva se întâmplă: devine distrată, neatentă, iritată, chiar nervoasă, uitând să stingă lumina, să pună capacul pe supiera în care își strânge banii  câștigați de la clienți, sau scăpând din mână farfuriile pe care le spală îndelung.

Este o schimbare subtilă și gradată în starea de spirit a lui Jeanne și regizoarea strecoară această revoltă mută în moduri pline de finețe. E limpede că Jeanne nu mai poate să trăiască după acest tipar monoton, dar e la fel de limpede că nu știe ce să facă să-l schimbe și să-și schimbe și viața.

Mesajul feminist al filmului este evident: femeia între două vârste rămasă văduvă trăiește izolată în apartamentul care devine tot mai sufocant, însă are puține șanse să evadeze. Această monotonie este spartă într-un mod surprinzător la finalul filmului, cât revolta lui Jeanne devine violentă și de neoprit.

Regizoarea Chantal Akerman avea doar 24 de ani atunci când a făcut acest film care surprinde și hipnotizează, vrăjește și te ține cu ochii în ecran parcă făcându-te participant direct la viața protagonistei.

Există un mesaj feminist asumat fățiș de regizoare, dar mai este și o critică socială profundă, care nu și-a pierdut din actualitate nici în prezent. Pentru că ni se întâmplă tuturor să ne simțim captivi în propriile vieți, să dorim să spargem monotonia și să schimbăm ceva, doar că de multe ori schimbarea vine cu sacrificii și nu aduce neapărat ceva mai bun.

Actrița din rolul principal se numește Delphine Seyrig și sunt convinsă că datorită ei filmul lui Chantal Akerman este atât de bun, de închegat și de captivant. Actrița născută la Beirut în 1936 a jucat în peste 60 de filme, dar a murit la doar 58 de ani din cauza unui cancer pulmonar. Se născuse cu niște polipi pe corzile vocale, iar din acest motiv vocea îi suna dulce și suav, astfel încât a fost declarată actrița cu cea mai expresivă voce din cinematograful francez. Delphine Seyrig este extraordinară în rolul acestei văduve belgiene pe care o intuiește și o joacă atât de precis, conturând personajul din gesturi mărunte și cu o mimică aproape inexistentă.

Și regizoarea filmului, Chantal Akerman, a murit destul de repede, în anul 2015, la vârsta de doar 65 de ani, așa că din păcate nu se mai poate bucura de succesul uriaș survenit la aproape 5 decenii de la realizarea filmului său.

Vă recomand cu toată convingerea acest film atât de subtil declarat cel mai bun din istorie. E lung, dar merită fiecare secundă. Îl puteți vedea pe site-ul www.bfi.org.uk.

”Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles”, regizat de Chantal Akerman în 1975.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.