Cristian Mungiu și filmul ”R.M.N.”, la Cannes
După două ore de proiecţie, spectatorii au aplaudat îndelung această «radiografie» a naţionalismului şi xenofobiei dar şi a sfidărilor economice cu care se confruntă locuitorii unui sat din Transilvania.
Articol editat de cristina.rusu, 24 mai 2022, 09:50
Primele reacţii şi critici sunt extrem de pozitive, unii evocând chiar o posibilă Palme d’or pentru cineastul român, déjà multirecompensat la Cannes.
Cineastul român, Palme d’or la Cannes în 2007, sondează sufletul locuitorilor dintr-un sat din Transilvania pe fond de rasism şi pauperizare scrie Le Monde. Incidentul xenofob de la Ditrău de acum doi ani este punctul de plecare, inspiraţia noului film al lui Cristian Mungiu.
In R.M.N. satul se cheamă Recia dar este tot unul multietnic din Transilvania şi muncitorii care sosesc acolo tot din Sri Lanka sunt şi tot în fabrica de pâine lucrează, ca şi la Ditrău.
Mungiu, cu gustul său pentru realismul social, se inspiră adesea din fapte diverse şi are capacitatea de a transforma documentul în fabulă morală. Ultimul său film este unul negru, angoasant şi evocă regresiunea populistă şi creşterea intoleranţei. Pe scurt, ne scanează pulsiunile primitive conchide Le Monde.
Cu R.M.N., Cristian Mungiu scanează xenofobia ordinară. Regizorul ne prezintă o cronică implacabilă a ravagiilor naţionalismului. Filmul este magistral scrie încă din primele rânduri şi revista culturală Télérama.
Mungiu, prin toate filmele sale, diagnostichează relele societăţii române de ieri şi de azi. De această dată, în inima R.M.N., sunt naţionalismul şi xenofobia constată cunoscuta publicaţie franceză.
Agenţia France Presse a realizat un interviu cu regizorul român în care acesta îşi pune speranţa ca R.M.N. să le deschidă ochii europenilor asupra acestui rău care-i roade pe toţi europenii şi anume populismul.
Cotidianul Les Echos salută un film impresionant, puternic, care vorbeşte nu doar despre România dar şi despre Europa de azi. Cu R.M.N. Mungiu analizează tarele care se abat asupra bătrânului continent: revendicări comunitare exacerbate, teama de o pretinsă «mare înlocuire» a populaţiei locale cu imigranţi veniţi de pe alte continente, criza economică şi mizeria socială care aţâţă teama de celălalt şi rasismul mai scrie influentul ziar economic din Franţa.
Colegul elveţian de la Le Temps este şi mai laudativ. Mungiu semnează primul mare film al acestei ediţii a Festivalului de la Cannes. Forţa cineastului constă în maniera sa de a arunca o privire implacabilă asupra societăţii. R.M.N. are o estetică impresionantă notează acelaşi cotidian.
În timp ce cotidianul catolic La Croix salută o operă magistrală, Première, publicaţie specializată în cinema, ne reaminteşte mai întâi că «Mungiu nu a plecat niciodată cu mâinile goale de la Cannes. Nu vine niciodată degeaba aici. Evident, este imposibil de dat un pronostic cert la acest stadiu al competiţiei. R.M.N. are însă toate atuurile pentru a înregistra o nouă performanţă. Gestul cinematografic este de o limpiditate nebună iar naturalismul şi onirismul dialoghează de minune.
Mungiu ne propune un voiaj în inima inumanităţii. Fără cinism de doi bani sau priviri dispreţuitoare asupra personajelor sale. Nu, regizorul doar explorează absurditatea situaţiilor, decriptează zvonurile la baza urii faţă de străini. Planul final este pe atât de maiestos pe cât de propice tuturor interpretărilor. Un final deschis pentru o operă impresionantă» conchide Première.
Site-ul american specializat şi de referinţă pentru cinema-ul independent Indiewire salută «amestecul eficient de realism social şi scenarii sumbre dar captivante folosit de Mungiu este atât de solid că nu este exclus ca regizorul român să plece cu o nouă Palme d’or de la Cannes.
R.M.N. este opera cea mai realizată a lui Mungiu de la «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile» încoace şi cea care va avea probabil un efect persistent asupra juriului, putând astfel da un avantaj lui Mungiu care este deci unul dintre primii pretendenţi la Palme d’or».
Există şi critici mai puţin bune despre ultima realizare a lui Cristian Mungiu. Astfel, Libération, pe un ton sever, descrie filmul drept sentenţios şi deprimant. Personajele sunt instrumentalizate de un scenariu moralizator destinat să-i bage cu nasul în pipi pe toţi adulţii nedemni. Epilogul are o notă ezoterică greu de înghiţit. Filmul are darul de a te deprima, lucru pe care preşedintele juriului l-ar putea însă adora conchide ziarul de centru-stânga.
Redacţia cultură a grupului France Télévisions e şi ea mai rezervată. R.M.N. duce lipsă de echilibru între cronica unui sat românesc şi denunţarea xenofobie care domneşte acolo. Scena finală dă lovitura de graţie celui mai puţin bun film al unui cineast remarcabil, e de părere confratele de la France Télévisions.
RADOR
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
