Prima pagină » Știri » Social » SIGHET – Voluntar pe timp de război [FOTO/AUDIO]

SIGHET – Voluntar pe timp de război [FOTO/AUDIO]

Pe Tea am zărit-o din prima zi a invaziei ruse în țara vecină. Alerga dintr-un loc în altul și încerca să îi ajute cum poate pe cei fugăriți din casele lor de bombardamente. De atunci, aproape zilnic petrece ore bune la cortul Asociației Suntem Vocea Lor din Sighet, transportă persoane către locurile de cazare pe care le-au găsit, dă telefoane sau duce transporturi umanitare dincolo de graniță.

Articol editat de Andrei Cretoiu, 16 martie 2022, 10:21 / actualizat: 17 martie 2022, 10:34

Sunt trei săptămâni de când a început războiul în țara vecină. De atunci, zilnic intră în țara noastră peste mii de refugiați din țara vecină. Dincoace de graniță, voluntarii asociațiilor din Sighet și nu numai se implică pentru a da o mână de ajutor celor care fug din calea războiului.

Un chip blând, cu ochi albaștri pe care copiii din Ucraina o privesc ca un înger. A mers la ei, la cei peste 100 de copii care se adăpostesc la un centru din stațiunea Vorotha, cu alimente, jucării și alte produse. Cei mici au răsplătit-o cu zâmbete și îmbrățișări.

A acceptat invitația noastră de a ne povesti ce înseamnă să fi voluntar pe timp de război.

Ce te-a făcut pe tine să mergi să faci voluntariat?

Eram la serviciu și după ce am citit mesajul de pe grupul civic, pe facebook, că e nevoie de o mașină pentru a transporta o mămică și un copil la o pensiune din apropiere. Când am auzit că e vorba despre copii, am mers eu și de atunci am rămas acolo. M-au adoptat cei de la Asociația Suntem Vocea Lor, misiunea lor e minunată și ce fac ei acolo mi s-a potrivit ca o mănușă. De atunci am rămas ci ei și ajutăm împreună cu tot ce putem.

Câte ore petreci zilnic în vamă?

La început au fost și 20 de ore, acum mai puțin pentru că suntem mai mulți și putem să ne schimbăm între noi. Eu acum petrec mult timp și dincolo de vamă, în Ucraina, unde mergem cu transporturi umanitare. Ducem ce e nevoie, exact acolo unde e nevoie.

Zilele trecute ai fost la un centru din Ucraina unde sunt mulți copii. Cum a fost această experiență pentru tine?

Ca să fiu sinceră a fost o experiență pentru care sincer nu-mi găsesc cuvintele pentru a o descrie. A fost de un impact maxim, pentru că vezi copii care au stat și câte trei-patru zile în buncăr, fără lumină, căldură, mâncare și sunt traumatizați, terifiați. Se speriau și de trenul pe care îl auzeau că trecea pe calea ferată din apropierea centrului, tremurau de fiecare dată când auzeau alte zgomote decât cele cu care erau obișnuiți, acolo în camere unde stăteau. a fost o experiență care m-a determinat să mă implic și mai mult, să ajut și mai mult.

Teodora Centrone e voluntar în vama din Sighet de când a început invazia rusă în țara vecină.

Face zilnic transporturi umanitare peste graniță, e obosită și ne-a spus că nici nu știe câte zile a trecut de când a început războiul. Dar acest lucru nu o împiedică să facă și mai mult bine.