Majoritatea au plecat mai departe, însă zeci de mii dintre ei au rămas în România şi mulţi dintre aceştia sunt copii orfani care încearcă să înţeleagă ce se întâmplă.
Articol editat de cristina.rusu, 13 martie 2022, 00:00
Majoritatea au plecat mai departe, însă zeci de mii dintre ei au rămas în România şi mulţi dintre aceştia sunt copii orfani care încearcă să înţeleagă ce se întâmplă.
Saşa, în vârstă de 9 ani, unul din sutele de copii ucraineni fără părinţi sau separaţi de ei, care sunt îngrijiţi acum în România:
Nu am mamă şi nici tată, au murit. Am trăit în multe locuri şi ştiu că este important să îmi ascult profesorii şi să fiu cuminte.
O facilitate guvernamentală, la nord de Bucureşti, a primit 27 de copii, toţi cu anumite grade de dizabilităţi fizice sau mentale.
Da, este o mare provocare, un moment tragic pentru noi toţi. Este o provocare majoră pentru sistem şi pentru comunitatea noastră, dar avem resursele să îi îngrijim pe aceşti copii. (reprezentant guvernamental)
Aceşti copii, alături de câţiva profesori, au fugit din regiunea Odesa din sudul Ucrainei, săptămâna trecută:
Călătoria noastră a durat toată dimineaţa şi toată noaptea. Nu ştiu cum să explic.
Da.
Am vrut un smartphone de ziua mea, dar mi-e teamă să le cer profesorilor.
Angelina, sora sa mai mare, spune că mama lor este încă în Ucraina, fără sa poată călători:
Mă gândesc la familia mea. Mama nu poate să meargă, a fost rănită într-un accident de maşină.
Toţi copiii ştiu că acasă are loc un război, însă nu înţeleg de ce:
E un război în Ucraina, aşa că directorul şcolii noastre a decis să ne aducă aici, spune un băieţel.
Aproape 220 de copii ucraineni ca Saşa sunt acum în România, afirmă oficialii pentru imigrare de aici. Viitorul lor înainte de război? Nesigur.
Poate două sau trei luni, spune fetiţa, poate patru luni.
Un singur judeţ adăposteşte 66 de copii ucraineni în trei facilităţi diferite, copii care nu sunt însoţiţi de părinţi şi care acum nu au ţară.
Cum credeţi că se simt? Se simt bine, spune ea, dorm bine, joacă multe jocuri şi mânăncă bine.
Aceşti profesori de la şcoala ucraineană şi-au dat şi ei vieţile peste cap, lăsându-i în urmă pe cei dragi; au rămas cu aceşti copii, cu responsabilitatea pentru ei şi cu speranţa de a reveni în ţara lor natală.
Credem într-un viitor mai bun şi că războiul se va termina. Cred că Ucraina va rămâne unită ca naţiune.
Şi ca toţi copiii de peste tot, şi aceştia au visuri, mari:
Vreau să fie american. Vreau să zbor în spaţiu şi să îmi iau profesoara cu mine, spune băieţelul.
Cei care au grijă de aceşti copii au o speranţă mai simplă şi poate mai imposibilă.
Pace, numai pace!– nu este nevoie de nicio traducere.
RADOR
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Piața Unirii s-a transformat, din no, într-o arenă sportivă, odată cu debutul celei de-a treia ediții a turneului internațional de volei pe...
A muncit mulți ani în Spania, dar s-a întors acasă la fel ca alți români pe care-i aduce înapoi dorul de țară. Când s-a întors...
Unde-s mulți, puterea crește, iar ONG-urile au nevoie de toată puterea pentru a-și îndeplini obiectivul major, acela de a face lumea măcar un...
Aproape un sfert dintre copiii din România au trăit experienţa separării îndelungate de părinţii care au plecat la muncă în străinătate....