Sidney Poitier
Articol editat de cristina.rusu, 29 ianuarie 2022, 06:00 / actualizat: 29 ianuarie 2022, 8:28
Apoi mi-am petrecut câteva zile pe youtube căutând și văzând sau revăzând fragmente din filmele în care a jucat și citind articole din reviste de specialitate care îl omagiau.
Sidney Poitier era născut în Miami din părinți care proveneau din Bahamas. La 15 ani părăsește casa părintească, iar la 18 ani se află deja la New York, unde este silit să presteze tot felul de munci mizere. Din întâmplare și în urma unui impuls de moment, merge la o audiție a uni teatru din New York. Așa a început cariera sa artistică, ce în 1963 marchează o premieră: Sidney Poitier primește primul Oscar pentru rol principal masculin acordat unui actor de culoare. Fusese rolul din ”Lilies of the valley”, în care el este Homer, un constructor în căutare de lucru, care ajută la ridicarea unei capele pentru o mănăstire catolică de maici.
Urmează apoi două pelicule cu succes imens, filmate în același an, 1967: ”Ghici cine vine la cină” și ”Domnului profesor, cu dragoste”. Ambele sunt considerate și în prezent filme care au influențat decisiv societatea americană și au deschis drumul diminuării prejudecăților și combaterii discriminării bazate pe culoarea pielii.
Poate vă mai amintiți de ”Ghici cine vine la cină?” în care Sidney Poitier joacă alături de Katherine Hepburn și Spencer Tracy. El este John Prentice, un medic de culoare rămas văduv, care se îndrăgostește de o fată albă aflată în vizită în Bahamas. Cei doi merg acasă la părinții fetei unde sunt invitați și părinții lui, însă cei patru nu știu că urmează să afle de căsătoria copiilor lor: o albă cu un negru.
Le vremea turnării filmului, în 14 state din America era încă interzisă căsătorie interrasială. Pare greu de crezut, dar asta era America în urmă cu mai puțin de 60 de ani. Monologul final al lui Spencer Tracy, pe care îl găsiți pe youtube, este unul dintre cele mai puternice și emoționante manifeste ale mișcării care dorea egalitate deplină pentru toți cetățenii americani, indiferent de culoarea pielii. Filmul a fost nominalizat la absolut toate categoriile, însă a câștigat doar două statuete, pentru rol principal feminin și pentru scenariu.
Încă o informație interesantă și impresionantă legată de film: Spencer Tracy a murit la doar două săptămână de la încheierea filmărilor. Foarte bolnav de diabet și de insuficiență cardiacă, și-a dus cu greu la final rolul, iar activitatea pe platou s-a întrerupt de mai multe ori, pentru că el nu mai reușea să lucreze.
Sidney Poitier a declarat ulterior că a fost așa de intimidat de cei doi moștri sacri cu care împărțea ecranul, încât a preferat să-și filmele scenele de unul singur în platou care să evite o întâlnire față în față cu Tracy și Hepburn.
În ceea ce privește al doilea film despre care am amintit, ”Domnului profesor, cu dragoste” Poitier joacă rolul unui inginer silit să devină profesor la un colegiu dintr-un cartier sărăcăcios și mărginaș din Londra.
Acolo găsește o adunătură de mici sălbăticiuni puse pe rele, însă reușește să-și impună personalitatea cu fermitate și seriozitate.
Și aici avem parte de o poveste plină de simboluri: diferențe de clasă, diferențe de culoare și statut, despre toate vorbește acest film care la final te lasă cu ochii în lacrimi.
În 1996 s-a realizat și o continuare a fimului, în regia lui Peter Bogdavonich. O găsiți pe youtube dacă doriți, însă este departe de calitatea originalului.
Deși a făcut în ambele filme roluri excepționale, Poitier nu a fost nominalizat la Oscar pentru ele, iar versiunea oficială a juriului a fost că nu a reușit să decidă care dintre cele două ar fi meritat mai mult.
Totuși, în 2002 actorul a primit un Oscar de onoare, ca o recunoaștere a întregii sale activități artistice.
Sidney Poitier și-a trăit toată viața cu eleganță și discreție, păstrîndu-și mereu viața privată departe de ochii presei de scandal.
Atunci când Denzel Washington a devenit al doilea actor de culoare care a câștigat un Oscar pentru rol principal masculin, în discursul de mulțumire i s-a adresat plin de emoție lui Poitier: ”Sidney, voi fi mereu de urmele tale”.
Rămâne un model și un simbol nu doar pentru cinematografie acest actor înalt, suplu și discret, care și-a tratat mereu adversarii și detractorii cu eleganță și zâmbet și care a scris istorie, în lumea filmului și în cea a oamenilor obișnuiți.
Doina Borgovan
Sursa foto: biography.com
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Foto: captură video YouTube Un scenariu scris în doar 3 săptămâni și filmări care au durat numai 17 zile. Ce șanse ar fi să iasă un film...
![Filmul de weekend: The Holdovers (2023) [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2024/02/paul-giamatti.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Filmul de weekend: The Holdovers (2023) [AUDIO]")
Paul Giamatti face din nou echipă cu regizorul Alexander Payne, la aproape două decenii de la apariția road-movie-ului Sideways. Acolo Giamatti...
Ne place ca la început de an să ne facem liste și planuri. N-aș vrea să treacă luna ianuarie fără să trecem puțin în revistă și cele mai...
Până să vedem cine face ravagii la Oscar, să ne bucurăm deocamdată că Oppenheimer a luat cireașa de pe tort la Globurile de Aur, acolo unde...