Ce mâncau călugării în Evul Mediu?
Săpături arheologice din jurul a trei foste abaţii din Londra – Tower Hill, Bermonsey şi Merton – au arătat că adesea, un călugăr mânca mai mult decât un nobil ori un comerciant bogat. Aceştia consumau cam 6000 de calorii într-o zi obişnuită şi 4500 într-o zi de post, un lucru care le afecta sănătatea: oasele descoperite de arheologi vorbesc despre obezitate şi probleme ale articulaţiilor. Untul şi untura umpleau cămările mănăstirilor, asigurând un regim alimentar plin de grăsimi saturate.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 aprilie 2020, 12:00
Petrus Venerabilis, un abate care a trăit în jurul anului 1000, a criticat aspru ordinele monahale, după ce a constatat că reprezentanţii clerului „poartă blănuri şi consumă untură”. Adversarii săi erau însă de altă părere, punctând că monahii devin morocănoşi dacă masa nu li se serveşte la timp. Bineînţeles, picturile ce îi înfăţişau pe călugări erau realizate de aceştia, aveau aşadar grijă să înfăţişeze pe pânză imagini emaciate şi cucernice. Această practică a luat sfârşit odată cu epidemia de ciumă care a lovit Londra, când populaţia a devenit tot mai intolerantă faţă de călugării îmbuibaţi. Aşa s-a născut figura călugărului Tuck, personaj din istoria lui Robin Hood.
Călugării mult prea graşi nu se găseau doar în Marea Britanie. Cistercienii din Portugalia aveau un test pentru greutatea excesivă: acela care nu mai încăpea pe uşa sălii de mese din mănăstirea Alcobaca, putea fi pus la regim.
Dar ce mâncau, mai exact, călugării?
Conform cercetătorilor, un călugăr din Marea Britanie în secolul al 13-lea mânca aceste lucruri în prima parte a zilei:
– 3 ouă, fierte ori prăjite în untură;
– Piure de legume;
– Cotlet, bacon şi miel;
– Raţă ori gâscă cu portocale;
– Jumătate de livră de pâine, pentru înmuiat;
– Piersici sau căpşuni, cu spumă de ou;
– O cană de bere slabă.
E de înţeles că după acest mic dejun reţinut, călugărilor li se făcea foame în jurul orei 16.00, aşa că se aşezau să prânzească:
– Terci cu ceapă, usturoi şi carne de oaie;
– Lapte bătut, cu ou şi smochine;
Cerb pregătit cu mere, castane şi smochine;
Peşte, care putea fi hering, ştiucă sau păstrăv;
– Jumătate de livră de pâine, pentru înmuiat (uneori unsă dinainte cu untură);
Fructe;
– O cană de bere;
– O carafă de vin sec.
Conform regulamentului Sfântului Benedict pentru ordinele monahale, organele şi baconul se puteau consuma doar de către cei bolnavi, aşadar bunii călugări excludeau din categoria cărnurilor aceste produse. De asemenea, călugării din Franţa obişnuiau să coboare în fântână pulpa de miel care era apoi pescuită din apă, aşadar se putea consuma în zile cu dezlegare la peşte! În multe mănăstiri vinul le era interzis călugărilor, dar se descurcau cu această restricţie preparând excelente sortimente de bere.
Sursă: Index.hu
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
