Cartierul cu personalitate: Cum a ajuns Mănășturul să fie cel mai populat loc din Cluj

Această prezentare necesită JavaScript.

În prezent este cel mai mare și cel mai populat cartier clujean, deși inițial nu era preconizat acest lucru. Zecile de imobile, care azi, par a forma un șir interminabil, s-au materializat în anii 1970-1980, iar în zilele noastre, ele adăpostesc peste 100 000 de locuitori. Situat în partea sud-vestică a orașului, Mănășturul are o poveste mai puțin știută.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 10 martie 2020, 06:00 / actualizat: 18 martie 2020, 14:51

În prezent este cel mai mare și cel mai populat cartier clujean, deși inițial nu era preconizat acest lucru. Zecile de imobile, care azi, par a forma un șir interminabil, s-au materializat în anii 1970-1980, iar în zilele noastre, ele adăpostesc peste 100 000 de locuitori. Situat în partea sud-vestică a orașului, Mănășturul are o poveste mai puțin știută.

Urbanistul Emanoil Tudose, care a proiectat o mare parte din Cluj-Napoca, mi-a împărtășit informații din perioada în care a gândit cartierul Mănăștur II, cuprins între strada Câmpului și strada Bucium. Pe atunci, acesta era tânăr, aflându-se în cel de-al 5-lea an de la terminarea facultății. Mănăștur a reprezentat pentru el, primul proiect de anvergură:

Eram într-o perioada de vârf a energiei, tânăr, cu mânecile suflecate, când deja știam cu ce se mănâncă povestea…

În anul 1988 cartierul a fost finalizat, însă înainte de apariția blocurilor, zona era un teren liber cu pășuni ce aparțineau Agronomiei. În acei ani, nu exista o strategie urbană concretă de dezvoltare a orașului: se construia o zonă, după care se începea alta. Deși astăzi poartă numele de Mănăștur, în trecut, cartierul avea o altă denumire:

La început cartierului Mănăștur i s-a spus Călățele, până când cuiva de sus, din deștepți, nu i-a plăcut cum sună Călățele și atunci s-a revenit la ideea de Mănăștur, Mănăștur fiind un sat. Satul Mănăștur de la marginea Clujului.

La momentul proiectării, urbanistul preda un curs de ecologie la Facultatea de Arhitectură, curs ce avea ca scop studierea influenței mediului construit asupra omului:

Tot mediul construit influențează omul: psihicul omului, de la un copac tuns, până la dimensiunea dalelor de pe trotuar, până la vitrine, iluminat, totul te influențează. (Emanoil Tudose, urbanist)

Fiind bine documentat, Emanoil Tudose a decis să facă o încercare și a aplice principiul dintre urbanism și arhitectură: urbatectură. A fost adoptat, la scară largă, dinamismul, blocurile fiind amplasate în forma literei S:

Eu am încercat în acele două cartiere Mănăștur să dau personalitate. Eu nu puteam, aveam la dispoziție blocuri tip, bucățele de blocuri pe care le puteam aranja. Și am încercat să le pun pe acele linii curbe, să îi determin pe indivizi, pe consumatorul de urbanism, cum spun eu, să meargă pe o anumită direcție, să-i conduc privirea către ceva, undeva, deci să fie interesat de ceea ce vede și să aștepte să i se ofere altceva.

În teorie, lucrurile stăteau ca la carte, însă realitatea nu a coincis cu planurile. Deși machetele premiate ale urbanistului prevedeau un anumit număr de locuințe, acestea au fost dublate, din cauza presiunilor aduse de către superiori. De asemenea, parcări, parcuri, grădinițe și școli au fost eliminate din schițe. Momentul critic a fost acela în care Emanoil Tudose a fost nevoit să ia o decizie, care putea să îi schimbe evoluția în carieră:

Într-una din zile mă cheamă secretara de la Institutul de Proiectare și îmi spune <>. Mă duc, eram convins că vrea să mă felicite. Și începe cam așa: <<Măi, Tudose, trebuie să mă ajuți. O sumă de județe nu și-au făcut planul la producția de locuințe și dacă noi le dăm amplasamente, noi mai câștigăm câteva mii de apartamente>>. Zic, <<mă apuc și trag tare și într-o lună îl termin>>. <>.<< Îl fac în două săptămâni>>. <<Nu, mie îmi trebuie acum>>

complex Big

Arhitectul a avut o zi la dispoziție pentru a decide dacă va lua sau nu proiectul:

A doua zi dimineață mă duc la el și îi spun că nu, am decis să nu-l fac.

În urma răspunsului, superiorul său a vrut să paseze proiectul unui tehnician de la Atelierul de Sistematizare. Pentru a evita schimbarea majoră a planului, arhitectul a acceptat în cele din urmă să mărească capacitatea Mănășturului:

Nu aveam decât două opțiuni: ori mă apucam să fac îndesirea, ori să nu o fac. A o nu face însemna să-mi fac valizele și să plec. Unde? Singurul loc unde puteam să merg era să fiu muncitor pe șantier, că nu mă mai angaja nimeni. Și am făcut îndesirile, cu mânuța mea, ca să fie ceva mai bine. Aproape că dublat numărul de apartamente, aproape…

Una dintre poveștile preferate ale lui Emanoil Tudose este cea legată de blocurile de 10 etaje, care aveau să marcheze marginea cartierului. Acestea sunt situate lângă Dispeceratul Bucium și au fost inspirate din muzica lui Beethoven:

Haideți să vă zic o poveste, apropo de îndesit. Când am făcut cartierul și partea dinspre valea Sfântul Ion, dinspre vest, în dreptul străzii Bucium, erau trei blocuri: Trei blocuri P+10. Venind către cartier, se vedea pădurea mai departe. Amuzându-mă, am spus că arhitectura cartierului se va termina prin aceste trei blocuri: pam, pam pam. Eh, pe urmă a venit o îndesire și în loc de unul sau pus câte două, și pe urmă încă o îndesire și s-au pus trei blocuri. Din cauză că s-au pus decalat, nu se mai vedea nimic, se vedea o masă mare de construcții, de blocuri. Atunci am spus cartierul acesta se termină în loc de pam, pam, pam în zdrong, zdrong, zdrong.

Această prezentare necesită JavaScript.

Un alt motiv care a dus la dezvoltarea haotică a Mănășturului este hotărârea dată de Nicolae Ceaușescu, prin care unei clădiri ce avea autorizație de construcție, puteau să îi fie adăugate apartamente, fără să mai treacă printr-un proces de evaluare. Urbanistul spune că la mijloc a stat și orgoliul constructorilor, care voiau să creeze cât mai mult:

Apăruse un decret al șefului statului, al lui Ceaușescu, că dacă unui proiect, unei lucrări, i se cresc indicatorii tehnico-economici – dau un exemplu, în loc de 100 de apartamente, faci 200, acestea nu mai trebuie avizate – se consideră că e o îmbunătățire, și o îmbunătățire e acceptată ca atare. Șefii aceștia, dacă își făceau norma, un număr de mii de apartamente, primeau premii substanțiale, oficiale. Nu numai pentru premii o făceau, o făceau și pentru orgoliu. De fapt, în mintea mea, întotdeauna, orgoliile au fost cele care au condus lumea, ambițiile… (Emanoil Tudose, urbanist)

Exact ca în cazul Mărăștiului, planul propus de urbanist nu a fost respectat, rezultatul fiind apariția unuia dintre cele mai mari cartiere ale țării. Totuși, prin ce diferă Mănășturul față de restul cartierelor clujene? Prin personalitate.

Text/foto: Norbert Nemeș

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.