Prima pagină » Știri » Social » Ziua Mondială a Radioului [AUDIO]

Ziua Mondială a Radioului [AUDIO]

Articol editat de Andrei Cretoiu, 13 februarie 2020, 13:04 / actualizat: 14 februarie 2020, 15:28

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, firele de telegraf conectau ţările şi continentele. A început atunci o comunicare efervescentă, de la om la om, care a înlocuit parţial scrisorile liniştite şi lente, dar de noua invenţie au profitat şi gazetele, care puteau astfel să ţină legătura cu corespondenţii.

Invenţia s-a înstăpânit repede şi la noi, după cum demonstrează Telegramele lui I.L. Caragiale.

În 1888, Heinrich Rudolf Hertz a demonstrat că undele electromagnetice se transmit şi fără fir de telegraf. A fost nevoie însă de două decenii pentru ca aceste unde să primească numele de radio. 6 ani mai târziu, omul de ştiinţă italian Guglielmo Marconi a construit primul sistem funcţional de telegraf fără fir, bazat pe undele hertziene, transmise în aer, iar sistemul său şi-a găsit repede aplicaţii practice pentru armată şi marină.

În 10 iunie 1900, preotul brazilian Landell de Moura se pregătea pentru o conferinţă de presă grandioasă. Voia să demonstreze, în faţa jurnaliştilor şi a consulului Marii Britanii, faptul că a izbutit să transmită fără fir nu doar un text de câteva rânduri, ci vocea umană. Transmisiunea s-a făcut pe o distanţă de 8 km, iar Landell de Moura a plecat în Statele Unite pentru a-şi breveta invenţia. Prima înregistrare complexă, transmisă prin ceea ce azi numim unde medii, a avut loc în 1906, emiţătorul fiind aşezat pe o stâncă din statul american Massachusets. Pentru că era ajunul Crăciunului, vasele comerciale aflate pe mare echipate cu receptoare au putut asculta o interpretare la vioară a colindului O, Holy Night şi câteva pasaje din Biblie, citite la microfon. În timp ce în Statele Unite accentul cădea pe dezvoltarea tehnologiei fără fir, în Europa radioul însemna pur şi simplu un serviciu oferit de companiile de telefonie: la compania germană Telefunken de pildă, cel care deţinea deja un telefon, se putea abona la un serviciu prin care să i se transmită, în mod personal, înregistrări de muzică clasică.

Primul post de radio de ştiri a fost lansat în Detroit, în 1920 şi funcţionează chiar şi astăzi, în proprietatea trustului CBS. Primul radio de tineret a început să emită doi ani mai târziu, dintr-un campus din New York, sub coordonarea unui student de culoare şi transmitea chiar şi meciuri de fotbal! În curând a fost instituită o comisie de licenţiere, de la care staţiile de radio trebuiau să solicite aprobare pentru frecvenţa pe care îşi propuneau să transmită. Radioul FM, care reducea zgomotul produs de interferenţele atmosferice, ori cauzate de echipamentele electrice, a apărut în 1933, dar abia după al Doilea Război Mondial şi-a făcut loc şi în Europa.

Iniţial accentul se punea pe transmisiuni cu profil cultural. Din jurnalul lui Mihail Sebastian aflăm de pildă ardoarea cu care intelectualii români din perioada interbelică pândeau concertele de muzică clasică transmise de la Budapesta, Berlin sau Londra. Şefii de stat au observat însă de timpuriu valoarea pe care o are radioul în propagandă. În Germania, după preluarea puterii de către nazişti, aceştia au stabilit un control asupra radioului şi au îndepărtat din poziţiile editoriale pe oricine care nu corespundea ideologiei. Un caz interesant, care a arătat puterea de convingere a radioului a fost emisiunea Războiul lumilor, ce poartă semnătura lui Orson Welles: o transmisiune specială de o oră, în care oamenilor li se înfăţişa scenariul unui pământ invadat de extratereştri. Deşi s-a spus în repetate rânduri că e vorba doar de teatru radiofonic, se spune că mulţi oameni au intrat în panică, temându-se de sfârşitul lumii.

Radiofonia românească a debutat în 1908, odată cu instalarea unui post de radiotelegrafie la Constanţa, utilizat de Serviciul Maritim Român. La începutul anului 1928, Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România a comandat de la fabrica lui Marconi un post de emisie cu o putere de 12 KW, iar Radio România şi-a început activitatea joi, 1 noiembrie 1928, la ora 17.00.

Pentru ascultătorii români, radioul a devenit vocea speranţei în vremea comunismului, când oamenii ascultau, cu conştiinţa deplină a săvârşirii unui act ilegal şi periculos, emisiunile realizate de Monica Lovinescu pentru postul de radio Europa liberă.

Ziua mondială a radioului este celebrată în fiecare an în data de 13 februarie, marcând ziua în care, în 1946, se difuza prima emisiune a postului de radio al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Chiar şi în zilele noastre, când comunicarea digitală e atât de răspândită, radioul rămâne metoda de informare care ajunge la cea mai largă audienţă la nivel mondial, în cel mai scurt timp posibil.