Incluziv: Povestea perelor din plop şi a hârtiei cu găuri [AUDIO]
Radu Sergiu Ruba
O incursiune în trecut, în fantastic, ori într-o realitate alternativă, totuşi nu atât de diferită de a noastră; este ceea ce ne propune scriitorul nevăzător Radu Sergiu Ruba prin ultima sa carte, Un mic arhipelag. Fiecare povestire este o insulă, iar toate fac parte dintr-un grup aparte, dintr-o lume în care plopul face pere, iar elementele recalcitrante sunt reeducate pentru a captura supranaturalul.
Foto: Radu Sergiu Ruba
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
31 decembrie 2019, 06:00 / actualizat: 31 decembrie 2019, 7:11
O incursiune în trecut, în fantastic, ori într-o realitate alternativă, totuşi nu atât de diferită de a noastră; este ceea ce ne propune scriitorul nevăzător Radu Sergiu Ruba prin ultima sa carte, Un mic arhipelag. Fiecare povestire este o insulă, iar toate fac parte dintr-un grup aparte, dintr-o lume în care plopul face pere, iar elementele recalcitrante sunt reeducate pentru a captura supranaturalul.
Radu Sergiu Ruba s-a născut în Răteşti, jud. Satu Mare şi şi-a pierdut vederea pe când avea 11 ani. A activat ca profesor, traducător, jurnalist şi scriitor, dar a făcut parte şi din conducerea Uniunii Europene a Nevăzătorilor. A debutat în 1983 cu volumul Spontaneitatea neînţeleasă şi a fost distins cu premiul Ion Creangă al Academiei Române pentru romanul autobiografic O vară ce nu mai apune. Anul acesta, la împlinirea vârstei de 65 de ani, a fost sărbătorit cu un eveniment special în judeţul său natal.
Radu Sergiu Ruba: A fost o iniţiativă extraordinară a scriitorilor sătmăreni prin intermediul unei instituţii, Centrul de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale. Obiceiul este ca în momentul în care un scriitor sătmărean împlineşte o vârstă ceva mai solemnă, să i se subvenţioneze o carte. Am hotărât să publicăm un volum de nuvele, Un mic arhipelag, dar cu ocazia aceasta am lansat şi volumul Guantanamo, pe care l-am publicat anul trecut. Pe lângă cei care erau direct implicaţi (scriitori, jurnalişti), au venit oameni iubitori de carte, prieteni, foşti colegi de şcoală, dar şi oameni care au aflat din presă. Inclusiv Mircea Florian, cântăreţul de muzică folk.
Andrea Nagy: Se spune că nimeni nu poate fi profet în propria lui patrie. Cum sunteţi privit în Răteştii copilăriei dumneavoastră?
Radu Sergiu Ruba: În ultimii 20 de ani am poposit acolo destul de rar, dar am început să-i frecventez ceva mai des când scriam O vară ce nu mai apune, care evocă Răteştii. Cartea s-a răspândit, iar principala întrebare a fost cine este Erika Baum, un personaj despre care eu pretindeam că e de acolo, dar pe care nu îl recunoşteau. Prietenii au început să o cerceteze, iar unul dintre ei a spus foarte clar: „Las’ că o dibui eu!”
Andrea Nagy: Documentându-mă despre dumneavoastră, am întâlnit mai multe articole cu titluri în genul: „Radu Sergiu Ruba, nevăzător dar…” Ce părere aveţi despre aceste construcţii care plasează „nevăzător” înainte şi tot ce urmează după?
Radu Sergiu Ruba: La ora actuală, informaţia se realizează pe semnalmentul cel mai evident. Corectitudinea politică ne împiedică să spunem că cineva este „negrul cutare”, dar „nevăzător” nu te împiedică nimeni să spui.
Andrea Nagy: La fel când oamenii au impresia că, dacă eşti nevăzător, îi cunoşti pe toţi nevăzătorii din ţară. Ca şi cum orice persoană de culoare l-ar cunoaşte pe Barak Obama.
Radu Sergiu Ruba: Nu numai pe Barak Obama, dar pe Blind Boy Fuller, care a fost un mare bluesman (era şi nevăzător pe deasupra).
Andrea Nagy: Un mic arhipelag se numeşte ultimul dumneavoastră volum. Descifraţi-ne acest titlu.
Radu Sergiu Ruba: I-am spus Un mic arhipelag pentru modul în care se adună povestirile în respectiva carte, dar şi pentru faptul că eu sunt un mare iubitor al mării (mai cu seamă că povestirile respective vin din insule diferite ale timpului).
Andrea Nagy: Aţi făcut liceul în Cluj, dar facultatea aţi urmat-o la Bucureşti. O asemenea schimbare pentru un nevăzător este mai problematică, având în vedere că trebuie să ia de la 0 cunoaşterea spaţială. Cum a fost schimbarea pentru dumneavoastră?
Radu Sergiu Ruba: Absolut şocantă! Clujul este un oraş foarte geometric faţă de Bucureşti. Am citit o carte a unui autor din Arad care, în momentul când a venit în Bucureşti, a fost absolut uimit de faptul că o stradă începe dintr-un punct, iar peste câţiva metri coteşte la dreapta. În asta constă farmecul lor, e adevărat. Am publicat recent un articol în revista Neuma din Cluj, la aniversarea de 80 de ani a profesorului şi criticului Nicolae Manolescu. Am povestit cum am ajuns eu la Bucureşti, la Cenaclul de Luni, spunând că timp de un an de zile am atârnat de Bucureşti ca un liliac de o streaşină: cu capul în jos!
Andrea Nagy: George Călinescu a încercat definească femeia prin Enigma Otiliei. Dumneavoastră v-aţi apropiat însă mai mult de acest obiectiv, prin personajul Floare a Nodului din O vară ce nu mai apune: o fiinţă multilingvistică, care a trăit şi a murit povestind.
Radu Sergiu Ruba: Recent a fost tradus în italiană romanul meu şi, discutând cu cel care se ocupă de el la editura Marietti din Bolonia, dr. Alessandrini, despre apariţia cărţii, mi-a spus foarte clar: „Mama Floare e un mito!” Este vorba despre bunica mea, un model al feminităţii de foarte mare curaj. La începutul secolului XX ea a plecat în America aproape singură; i-a sponsorizat pe doi cehi, reparatori de pendule, cărora le-a spus: „Eu vă dau banii, dar îmi purtaţi de grijă.” Dar s-a întors şi a mai mers odată, singură de data aceasta, când bărbatul ei era la Viena, cu slujbă în armata împăratului. Deci a traversat oceanul, Marea Adriatică şi Mediterana în 4 rânduri. E un model al feminităţii, dar a unei feminităţi de o natură cât se poate de cavalerească, pentru că trebuie să iei pur şi simplu lumea în coarne ca să poţi să realizezi ce a realizat ea.
Andrea Nagy: Poveştile pe care vi le spunea s-ar fi încadrat foarte bine la Llosa, la realismul magic al ţărilor latino-americane.
Radu Sergiu Ruba: Exact asta mi-a spus Roberto Alessandrini. Ele provin din mentalitatea populară, pentru că era în primul rând relaţia cu lumea de dincolo: fie că era vorba de lumea sacrului sau de lumea blestemată.
Andrea Nagy: 30 de ani au trecut de la revoluţie. Haideţi să vorbim un pic despre viaţa nevăzătorilor de atunci şi de acum.
Radu Sergiu Ruba: La ora actuală nevăzătorii au foarte multe beneficii sub aspectul protecţiei pasive. Adică este indemnizaţia care este destul de consistentă, există după aceea nişte avantaje la pensie cum nu sunt nicăieri în Europa. Protecţia activă însă nu s-a exercitat, referindu-mă la încadrarea în muncă. În anii ’50, când au început să-i adune pe orbi de pe drumuri şi să-i integreze în sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti, s-au gândit la nişte meserii potrivite. Ei bine, acestea prin anii ’70 ar fi trebuit să fie schimbate, dar nu au mai fost. Automat în anii ’90 ele nu au mai făcut faţă concurenţei pe piaţă. Statul nu a venit cu niciun fel de protecţie a acestor meserii. De exemplu, oamenii produceau ambalaje din carton: statul a dat voie unor firme străine, cu maşini performante, să producă ambalaje din carton, care au scos de pe piaţă în câţiva ani de zile toată cooperaţia meşteşugărească a nevăzătorilor. La ora actuală nu există decât o singură meserie care este în sistemul de pregătire profesională la nivel postliceal: este vorba de balneo-fizioterapia în regim medical.
Andrea Nagy: Chiar şi sistemul unităţilor protejate a primit o lovitură.
Radu Sergiu Ruba: Cineva s-a gândit să elimine pe cei care trişau sistemul. Dar puteau fi eliminaţi şi altfel, nu lovind în toată lumea. La capitolul încadrare în muncă România stă extrem de prost.
Andrea Nagy: Citind povestirea cu plopul din pere din volumul Un mic arhipelag, mă întrebam cât din această întâmplare a fost inspirat de experienţa personală. V-au căutat organele Securităţii?
Radu Sergiu Ruba: Eu am fost căutat când eram la Cluj de organele Securităţii, după care la Bucureşti i-am simţit învârtindu-se în jurul meu, dar nu m-au abordat direct. Aceea este într-adevăr inspirată de două fenomene extraordinare. În primul rând, după congresul 14 al Partidului Comunist din 20-24 noiembrie 1989, când Ceauşescu a spus că în România comunismul se va prăbuşi când o face plopul pere, nişte studenţi din Bucureşti s-au apucat şi au agăţat pere în plop. Eu am extins această poveste. Lectura mea pe întuneric însă este un fapt atestat, confirmat de foarte mulţi colegi în tot felul de articole şi într-o carte despre cenaclul Universitas. Eu nu îmi citeam poemele, eu le recitam pur şi simplu. Dar odată, pentru că erau recente şi voiam să nu se piardă nimic, am adus poeziile respective scrise în braille. Şedinţa era vineri seara, iar la ora 21.00 partidul a decis să facă economie de curent electric şi să stingă luminile în instituţiile publice. Noi eram la clubul Universitas al Universităţii din Bucureşti. Ei bine, eu am continuat să citesc, nu mi-am dat seama că s-a stins lumina.
Andrea Nagy: Într-un interviu acordat pentru Caţavencii, aţi descris nevăzătorul ca pe o fiinţă urbană. La ce v-aţi referit?
Radu Sergiu Ruba: La faptul că în viaţa urbană el poate fi autonom, în timp ce un peisaj rural e plin de surprize, cel puţin la nivelul reliefului. Te poţi întâlni pe uliţă cu bivoli, cu vaci, cu capra vecinului…
Andrea Nagy: Chiar dacă uneori este, parafrazându-l pe Terry Pratchett, dezavantajată dimensional!
Radu Sergiu Ruba: E un reper psihologic important.
Andrea Nagy: Mircea Cărtărescu, un iubitor de tehnologie, spunea că preferă să-şi scrie cărţile de mână. Dumneavoastră ce părere aveţi, este tehnologia o apocalipsă a literaturii?
Radu Sergiu Ruba: Pe mine m-a ajutat enorm de mult, m-a salvat practic. Am un interviu cu Mircea Cărtărescu pe această temă în Scene, explorări, condeie, carte pe care am publicat-o în 2017. El mi-a spus că ultimele 30 de pagini din Solenoid practic le-a dictat, apoi le-a transcris. Pornind de la aceasta, am vorbit de faptul că el e foarte legat de scrierea de mână: îmi povestea despre cum rotunjeşte litera, cum poate să o admire, există ceva artistic în faptul că-ţi duci litera de mână. Eu am folosit în viaţa mea 9 proceduri de a scrie: de la scrierea cu toc şi cu cerneală, până la scrisul la calculator, cu ajutorul vocii electronice.
Andrea Nagy
Foto: Facebook Radu Sergiu Ruba
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Incluziv: Povestea perelor din plop şi a hârtiei cu găuri [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2019/12/Radu-Sergiu-Ruba.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Incluziv: Povestea perelor din plop şi a hârtiei cu găuri [AUDIO]")
