Totul e foarte normal!

Totul e foarte normal! şi mergem la spectacol săptămâna viitoare, marţi, 29 noiembrie 2019, la Reactor. O piesă de teatru altfel, aş spune eu, de Alexa Băcanu şi Leta Popescu, cea care semnează şi regia acestui spectacol.

Articol editat de cristina.rusu, 27 octombrie 2019, 06:00 / actualizat: 30 octombrie 2019, 10:45

Totul e foarte normal! şi mergem la spectacol săptămâna viitoare, marţi, 29 noiembrie 2019, la Reactor. O piesă de teatru altfel, aş spune eu, de Alexa Băcanu şi Leta Popescu, cea care semnează şi regia acestui spectacol.

Carmen Sas: Totul e foarte normal vorbeşte despre o vârstă a schimbărilor fizice, emoţionale şi intelectuale care se petrec la începutul adolescenţei. Iar scopul acestui spectacol – scrie chiar în textul de prezentare al piesei – este de a stimula dialogul între părinţi şi adolescenţi şi de a preveni, pe cât se poate, sentimentul de vinovăţie şi ruşine care însoţeşte de multe ori descoperirea identităţii sexuale. Pentru că, până la urmă vorbim despre acele emoţii, probleme, gânduri şi sentimente pe care le trăiesc adolescenţii – şi pe care cu siguranţă le-am trăit fiecare dintre noi – în momentul în care încep să se descopere. Iar ceea ce cred că încercaţi voi să ne spuneţi în acest spectacol nouă, părinţilor – dar mai ales lor, adolescenţilor – este că totul este absolut normal, nimic nu este ieşit din comun, nimic nu este anormal, nimic nu este ruşinos. Am sau nu dreptate?

Leta Popescu: Da, e o introducere foarte bună în spectacol, un spectacol în care totul e foarte normal, pe care l-am creat într-o rezidenţă la Centrul Educaţional Replica. Deşi spectacolul se joacă la Reactor, aş vrea să menţionez că producătorul este Centrul Educaţional Replica din Bucureşti, unde am pornit cu Alexa Băcanu în această aventură a spectacolelor educative. Aş spune că ”Totul e foarte normal!” e mai mult o experienţă educativă decât un spectacol de teatru, iar părinţii şi copiii într-adevăr sunt invitaţi împreună pentru a participa la o altfel de formă de dialog.

Carmen Sas: În plus, voi aţi conceput acest spectacol, ca pe un dialog.

Leta Popescu: Da, sunt momente de interactivitate şi de participare a publicului în spectacol. Nu aş vrea însă să sperii pe nimeni cu aceste cuvinte: spectacolul e foarte delicat creat şi nimeni nu are reflectoarele pe el; dar părinţii şi copiii sunt aşezaţi faţă în faţă şi, prin anumite metode pe care nu vreau să le dezvălui acum, vor putea dialoga. Nu se strigă unul la altul, dar…

Carmen Sas: …se întreabă şi se răspunde.

Leta Popescu: Da.

Carmen Sas: Într-un alt cadru care le oferă un alt gen de siguranţă şi adolescenţilor şi părinţilor, văzându-se într-un mediu în care aceeaşi problemă este dezbătută de mai multă lume, cu care rezonează, care îi determină să simtă că aparțin unei comunități, unui grup.

Leta Popescu: Exact! Problema educaţiei sexuale în şcolile din România, dar şi a educaţiei sexuale pe care o putem avea – sau nu o avem – în familie e un subiect destul de tabu, destul de ruşinos. Părinţii nu ştiu să abordeze discuţiile acelea, iar copiii la rândul lor nu ştiu cum să întrebe, cum să afle cel mai bun răspuns. Tocmai de aceea noi insistăm pe acest dialog, pentru că în mintea noastră (şi aşa am şi pornit) informaţia cea mai importantă şi cea mai corectă poate fi dată în cadrul familiei de către părinţi, într-o lume în care copiii îşi pot găsi informaţia şi pe tot felul de site-uri. Dar nu ştiu dacă e un loc sigur internetul; aşa încât, dacă nu avem educaţie sexuală în şcoli, poate că avem acasă. Dar şi acasă e posibil să întâlnim această ruşine de a vorbi despre ce urmează să ni se întâmple când vom fi adolescenţi. Aşa încât spectacolul vine un pic să ajute, să împingă discuţia şi să creeze acest teren. Cred că, după ce spectatorii ies din sală, se naşte cu adevărat discuţia: în maşină, în metrou, în tramvai (cu ce mergem acasă), ”elefantul” va fi cu noi şi nu mai putem să evităm să răspundem şi să ne punem nişte întrebări, toate foarte normale.

Carmen Sas: Excelentă metafora ta! ”Elefantul” va fi cu noi în continuare şi va declanşa o serie de întrebări şi răspunsuri. Poate ne va deschide minţile şi nouă, părinţilor, şi sufletele adolescenţilor, care cu siguranţă au o mulţime de întrebări. Aşa e cum spuneai, internetul nu e neapărat un loc foarte sigur ca şi furnizor de informaţii de genul acesta pentru adolescenţi. Într-o mare de cuvinte scrise, aruncate alandala de toată lumea, de oameni mai mult sau mai puţin profesionişti, pentru un adolescent e destul de greu să aleagă informaţia corectă. Şi atunci, dacă ar avea această deschidere de a vorbi acasă cu părinţii, ar fi minunat. Mie mi se pare în continuare foarte interesantă propunerea voastră de a aduce acest subiect şi de a-l prezenta altfel, pe o scenă la teatru: identitate sexuală altfel văzută şi altfel vorbită.

Leta Popescu: Invit părinţii împreună cu copiii, fără să aibă foarte multe frici. Spun asta pentru că în timp ce promovez evenimentul, părinţii întreabă tot felul de lucruri: cum ar fi dacă e vulgar, dacă e periculos, dacă-i manipulăm pe copii. Şi îmi dau seama că aceste frici pe care le au părinţii – şi ele absolut normale – vin tocmai din faptul că deocamdată nu am reuşit să comunicăm prea bine în familie. Dar întrebarea mea este: ce e mai bine, să lăsăm copiii să citească pe internet, sau să fim puşi faţă în faţă, indiferent de cât de greu poate să fie, să avem acces la acelaşi tip de informaţie? Spectacolul, pe de altă parte, nici nu oferă foarte multe informaţii sau detalii, e foarte departe de a fi vulgar, ci plantează ceva ce doar părinţii împreună cu copiii pot rezolva. Nu e un spectacol în care-i învăţăm lucruri, ci e un spectacol în care-i invităm să înveţe lucruri.

Carmen Sas: Să înveţe să vorbească foarte deschis: adolescenţii să întrebe, iar părinţii să răspundă cum numai ei ştiu să facă. Apropo de invitaţia ta: recunosc, eu m-am înscris deja! Aşa că voi fi prezentă marţi, 29 octombrie, la ora 18.00, la spectacolul vostru, care va avea loc între orele 18.00-19.10, dar şi între 20.00-21.10 în spaţiul Reactor.

Carmen Sas / Andrea Nagy

sursa foto: REACTOR de creație și experiment

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.