Prima pagină » Reportaje » Povestea cămăşii românești de sărbătoare, depănată de un creator de costume populare (AUDIO)
Povestea cămăşii românești de sărbătoare, depănată de un creator de costume populare (AUDIO)
Regina Maria în ie traditională
Din cele mai vechi timpuri, femeile îşi doreau să fie cochete. Chiar dacă nu existau case renumite de modă, ele şi-au creat singure obiectele de vestimentaţie, printre acestea numărându-se şi minunata ie, sau cămaşa femeiască de sărbătoare. Povestea iei o vom descoperi alături de Emilia Gavriş, coordonatoarea cursului de ţesut-cusut de la Şcoala Populară de Arte Tudor Jarda:
Foto: Regina Maria în ie traditională
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
24 iunie 2019, 11:20 / actualizat: 24 iunie 2019, 14:21
Din cele mai vechi timpuri, femeile îşi doreau să fie cochete. Chiar dacă nu existau case renumite de modă, ele şi-au creat singure obiectele de vestimentaţie, printre acestea numărându-se şi minunata ie, sau cămaşa femeiască de sărbătoare. Povestea iei o vom descoperi alături de Emilia Gavriş, coordonatoarea cursului de ţesut-cusut de la Şcoala Populară de Arte Tudor Jarda:
Emilia Gavriş: Termenul de ie a fost atribuit cămăşii femeieşti de sărbătoare. Iile nu au fost aşa cum sunt acum: se numeau cămăşoaie şi erau întregi, acopereau corpul de sus până jos. Acum iile sunt până în talie, scurte. Aşa le ştim noi. Din cele mai vechi timpuri, femeile şi-au făcut ele singure haine în casă. Pentru a avea ceva cât mai frumos într-o zi de sărbătoare (duminica sau la sărbătorile de peste an precum Paştele sau Crăciunul), s-au inventat cămăşi cusute cât mai frumos: lucrate în casă, de mână (nu aveau maşini de cusut). Existau materiale extraordinar de bune: lucrau din cânepă, in, bumbac. Şi aşa au ieşit acele minunăţii create de mâna femeilor noastre.
Cămaşa cu altiţă a fascinat de-a lungul timpului nu doar oamenii de rând, ci şi personalităţi remarcante. Fascinată de frumuseţea portului tradiţional, regina Maria a fost una dintre marile promotoare ale portului tradiţional românesc, pe care l-a iubit şi l-a purtat cu eleganţă. Datorită ei, cămaşa românească a devenit un etalon vestimentar în rândul femeilor din aristocraţia românească.
Rodica Tulbure: De ce ţinea cont creatorul în momentul în care se punea să facă această cămaşă de sărbătoare?
Emilia Gavriş: De împrejurarea în care era făcută. Era un anumit tip de ii pentru ceremonii, un alt tip de ii pentru munca câmpului. Încă-mi aduc bine aminte că la fân, fetele mergeau îmbrăcate în ie. La fel şi în şezători. Modelele diferă de la o zonă la alta, pot fi florale sau geometrice. Există foarte multe tipuri de ii: există ia cu altiţă. Altiţa nu e altceva decât partea de sus a mânecii cămăşii, brodată foarte mult. Există în zona noastră un tip de ie care e specifică zonei Răchiţele-Mărgău, care se numeşte ia cu trăsură peste cot. În Bihor predomină albastrul şi roşul, în Apuseni predomină albul şi negrul, iar în zona de câmpie negrul, galbenul.
Rodica Tulbure: De unde vine pasiunea pentru tradiţie, pentru portul popular românesc?
Emilia Gavriş: Din familie. În copilărie am învăţat să ţes, să torc, să lucrez cânepa, că aşa era la ţară. Încet-încet am ajuns la broderia spartă, după aceea la ie. Prima ie am realizat-o la 14 ani, îmi amintesc exact că era cu negru şi cu roşu şi era dintr-o pânză foarte subţire, din borangic.
Rodica Tulbure: În ziua de astăzi predaţi această artă generaţiei tinere care-şi doreşte să ducă mai departe tradiţia.
Emilia Gavriş: Mi-aş dori foarte mult să nu dispară.
Rodica Tulbure: Un creator de costume populare şi de ii cum va sărbători ziua iei?
Emilia Gavriş: Îmbrăcată în ie!
Drumul iei nu se opreşte aici. Cămaşa cu altiţă a fost şi este o sursă de inspiraţie şi pentru mari creatori de modă ai zilelor noastre.
Rodica Tulbure / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
