Lupta pentru supravieţuire şi adaptarea la mediul înconjurător a creat printre fiinţele de pe pământ câteva cazuri extraordinare. Atât animalele de pe uscat, cât şi cele din apă sau din aer îşi au propriii campioni ai vitezei, care au atins performanţe incredibile datorită nevoii de a fugi fie dinaintea prădătorilor, fie în urma prăzii.
Articol editat de cristina.rusu, 13 iunie 2019, 18:00
Lupta pentru supravieţuire şi adaptarea la mediul înconjurător a creat printre fiinţele de pe pământ câteva cazuri extraordinare. Atât animalele de pe uscat, cât şi cele din apă sau din aer îşi au propriii campioni ai vitezei, care au atins performanţe incredibile datorită nevoii de a fugi fie dinaintea prădătorilor, fie în urma prăzii.
Să aruncăm o privire asupra acestor animale care ating cele mai mari viteze de pe Pământ:
Pe uscat, campioană de necontestat este ghepardul.
Spre deosebire de alte feline care fie preferă atacurile surpriză, fie, precum leii, vânează în haită, ghepardul se foloseşte de iuţeală pentru a-şi captura prada. Aceste animale ating frecvent viteza de 90-95 km pe oră, dar un cercetător pe nume Kurt Severin a afirmat că pentru scurt timp, pot ajunge chiar la 112 km pe oră. Goana nebună durează însă doar în jur de un minut, pentru că temperatura corpului ghepardului creşte în asemenea măsură încât ar muri dacă după acest timp nu ar înceta urmărirea.
Competiţia pentru supravieţuire este însă acerbă şi în apă, nu doar pe uscat. Animalele acvatice au mai puţin de furcă cu gravitaţia, spre deosebire de semenele lor de pe uscat, însă ele au de-a face cu o altă problemă: rezistenţa apei, care este de 820 de ori mai densă decât aerul.
Pentru a atinge viteze mari în acest mediu este nevoie de o musculatură deosebită şi de o structură fizică aparte. În timp ce pe uscat doar ghepardul atinge viteza de 100 km pe oră, în mări şi oceane există mai multe fiinţe care trec de această limită.
Tonul albastru (Tunnus Thynnus) ajunge la 102 km pe oră atunci când urmăreşte un banc de peşti, dar chiar şi peştele spadă ajunge la această viteză. Campionul este marlinul negru (Istiompax Indica), care ajunge la 105 km pe oră.
Aceste viteze par însă mişcări geriatrice pe lângă performanţa atinsă de păsări.
Drepneaua mare (Apus Melba) zboară cu o viteză de 160 km pe oră, dar nici fregata mare (Fregata Magnificens) nu rămâne mult în urmă, cu viteza sa de 154 km pe oră.
Campioana aerului şi tot odată cea mai iute fiinţă de pe Pământ este însă şoimul călător (Falco Peregrinus). Măsurătorile din ultimii ani au demonstrat că această pasăre, abia mai mare decât o cioară, poate să plonjeze cu viteze de până la 360 de km pe oră.
Mult timp s-a considerat că acesta este recordul de viteză pe care pasărea îl poate atinge, dar conform ultimelor măsurători, şoimul a reuşit să ajungă chiar şi la 402 km pe oră.
La asemenea viteze, aerul care pătrunde în plămâni ar fi în stare să distrugă organele interne ale păsării; şoimul dispune însă de o protecţie cornoasă care îi acoperă fantele nazale şi încetineşte aerul ce pătrunde în sistemul său respirator.
Sursă: Origo.hu
Foto: hbieser/Pixabay
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Un nou studiu științific a găsit dovezi care sugerează că limitarea consumului de zahăr pentru copiii de până la vârsta de doi ani ar putea...
Un articol recent și aprofundat, publicat în revista Nature, a analizat o chestiune complexă: este posibilă prevenirea demenței? Cel mai corect...
Sancocho dominican este mâncarea națională a Republicii Dominicane și unul dintre cele mai reprezentative preparate din bucătăria Caraibelor....
În prezent, siguranța jucăriilor este reglementată strict în majoritatea statelor dezvoltate. Cu toate acestea, de-a lungul ultimelor două...