Vali Popescu și Dan Izvoreanu
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 aprilie 2019, 06:00 / actualizat: 7 aprilie 2019, 17:04
Vali V. Popescu: M-am născut la Pucioasa, în Dâmboviţa. În paralel cu liceul, am făcut şcoala de arte, la Târgovişte. După ce am absolvit, am venit la facultate, în Ardeal. Am terminat Facultatea de Teatru de la Târgu Mureş, iar între timp m-am angajat la Turda.
O vreme am plecat din zonă (m-am dus la Baia Mare), dar pe urmă m-am reîntors la Turda.
Dan Izvoreanu: Cum ai ajuns la teatrul din Turda?
Vali V. Popescu: În 2012 când am terminat licenţa, iubita mea îmi tot spunea să vin la Cluj. I-am spus că nu pot să vin la Cluj, pentru că îmi place foarte mult la Târgu Mureş. La un moment dat am văzut un anunţ de angajare la teatrul din Turda.Am zis: „Acesta e momentul!” Am venit la Turda, am dat casting, am intrat; şi evident, m-am mutat la Cluj.
Dan Izvoreanu: În ce roluri joci la teatrul din Turda?
Vali V. Popescu: Joc în câteva spectacole pentru copii, de obicei în rolul lupului! Sunt lupul în Cei trei purceluşi, în Capra cu trei iezi; dar sunt şi calul lui Harap-Alb. Mai am roluri şi în spectacole pentru adulţi ca să zic aşa: joc boxerul în În căutarea sensului pierdut, Oberon în Visul unei nopţi de vară. Pregătim acum şi un spectacol de Vişniek.
Dan Izvoreanu: Îţi place să joci la Turda?
Vali V. Popescu: Îmi place să joc oriunde, doar că Turda este pentru mine acasă. Sunt cumva de-al locului.
Dan Izvoreanu: Te-ai adaptat greu în Ardeal?
Vali V. Popescu: Deloc. Din punctul meu de vedere, firea omului se duce exact acolo unde trebuie. Nu contează unde te naşti, contează unde te simţi tu bine.
Dan Izvoreanu: Visezi să joci pe scena din Cluj?
Vali V. Popescu: Am vrut să vin să mă angajez aici, doar că nu s-a putut. Poate în viitor, de ce nu? Totuşi, momentan am destulă activitate.
Dan Izvoreanu: Ai jucat şi în filme?
Vali V. Popescu: Am jucat într-un film de animaţie, la Baia Mare. Chiar anul acesta va avea loc premiera unui lungmetraj artistic în regia lui Toma Enache, numit Între chin şi Amin, care dezbate un fenomen foarte sensibil, fenomenul Piteşti.
Dan Izvoreanu: Cu ce actori mai joci în filmul respectiv?
Vali V. Popescu: Ana Pârvu, Ciprian Nicula, Ion Dichiseanu şi mulţi alţii.
Dan Izvoreanu: Se spune că există mai multe tipuri de actori: de comedie, de dramă etc. Tu cum te consideri?
Vali V. Popescu: Îmi place să joc orice tip de teatru, dar mă simt cumva atras de dramă, pentru că mă face să mă concentrez mai bine. Îmi place şi comedia foarte tare, doar că dacă nu o fac aşa cum înţeleg eu, nu mă pot concentra chiar atât de bine să scot maximul din ce pot eu.
Dan Izvoreanu: Ce planuri ai pentru următorii ani, unde te vezi jucând?
Vali V. Popescu: Momentan nu vreau să plec nicăieri, dar mă văd jucând peste tot, ca şi până acum. Am avut o colaborare cu teatrul din Oradea, alta la Bucureşti, peste tot.
Dan Izvoreanu: În timpul liber, te ocupi şi cu alergarea, aşa este? Cum se împacă teatrul cu alergarea?
Vali V. Popescu: Excelent!
Dan Izvoreanu: Ce a fost prima dată la tine, actoria sau alergatul?
Vali V. Popescu: Actoria. De fapt, niciuna dintre ele nu a fost aleasă de mine. Teatrul m-a ales pe mine, la fel şi alergatul. Niciodată nu mi-am dorit să fiu actor sau să fiu vedetă!
Dan Izvoreanu: Dar ce ţi-ai dorit să fii?
Vali V. Popescu: Îmi plăcea foarte tare limba şi literatura română (am avut un profesor foarte bun în liceu) şi mă gândeam să merg la litere sau la drept. Doar că la un moment dat un coleg din liceu care-şi dorea să devină actor mi-a furat ghiozdanul şi a fugit cu el pe bulevard, ca să mă convingă să merg cu el la repetiţii. Am nimerit la o repetiţie (se repeta Ursul de Cehov) şi a fost fascinant! Atât de tare am fost fascinat încât profesorul m-a întrebat după repetiţie dacă nu vreau să vin şi eu. Şi m-am dus, de acolo a început toată treaba.
Apoi, la îndemnul lui Dan Ţopa, care pe atunci era directorul Teatrului de Păpuşi Mihai Popescu din Târgovişte, am venit la Târgu Mureş şi am urmat cursurile Universităţii de Artă din Târgu Mureş. Cam aşa m-a ales pe mine teatrul.
Datorită teatrului, a venit şi alergarea. M-am înscris la un reality show care presupunea activitate fizică. Aşa că încet-încet m-am apucat de alergare, mai întâi pe distanţe foarte scurte, 1.5 km. Nu ştiam nimic despre alergare. Norocul meu a fost că alergam pe malul Pocloşului din Târgu Mureş, unde era pământ şi iarbă, deci nu mi-am distrus picioarele. Muşchii mi s-au întărit şi am început să cresc distanţa. La castingul la acel reality show am cunoscut mai mulţi oameni, iar unul dintre ei este de aici din Cluj şi m-a chemat să ieşim la o alergare. Şi ţin minte că am făcut 5.6 km în Parcul Mare(cu 3 pauze). Am crescut distanţa până am ajuns la 23 km, apoi m-am accidentat. Am făcut o pauză, timp în care am învăţat şi m-am documentat mult despre alergare, iar acum am ajuns la distanţa unui maraton.
Dan Izvoreanu: În preajma zilei de 8 martie, obişnuieşti să alergi de la Cluj la Turda. De ce?
Vali V. Popescu: Nebunia a început în felul următor: mi-am dorit să aduc un tribut acelui drum pe care-l fac zilnic, să văd cum este în alergare. Am încercat să fac pe 1 martie acest lucru, doar că nu s-a putut, pentru că aveam un spectacol. L-am rugat pe domnul director să nu mai pună nimic de 8 martie, să pot să fac acest lucru. Acum un an, de 8 martie, au venit colegii mei la intrare în Turda cu multe flori, pe care le-am dăruit tuturor femeilor pe care le-am întâlnit în drumul nostru până la teatru. Traseul începe în faţa Teatrului Naţional din Cluj şi se opreşte în faţa Teatrului Aureliu Manea din Turda. Anul acesta mi-am bătut recordul cu 24 de minute.
Dan Izvoreanu: Există vreun rol pe care ţi-l doreşti foarte tare să-l joci în cariera ta?
Vali V. Popescu: Mi-am dorit să joc Oberon şi îl joc deja. Dar mai sunt şi alte roluri consistente care merită şi trebuie jucate.
Dan Izvoreanu: Pe lângă teatru şi alergare, îţi mai rămâne timp de ceva?
Vali V. Popescu: Sigur că da: de bicicletă şi înot! Pe lângă asta, sunt lider la Cercetaşii României, merg împreună cu soţia mea.
Dan Izvoreanu / Andrea Nagy
O trupă de actori omogenă și bine sudată, o secție de teatru pentru adolescenți, mai mult de 60 de voluntari de toate vârstele care se...
50 de adolescenți, majoritatea veniți din Pata Rât, au explorat orașul în căutare de subiecte pentru atelierele Tranzit Visual Lab. O viață...
E un curent mai răspândit la alții decât la noi, dar și în România sunt aproximativ 1.500 de împătimiți al căror hobby este realizarea...
Invitați la eveniment au fost prof. dr. Vasile Flueraș , scriitorul Horia Corcheș și editorul Bianca Mereuță de la Editura Singnatura. ...