Gelozia, între iubire și boală. Doctore, ce e de făcut?
Carmen Sas şi Adela Moldovan
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 aprilie 2019, 06:00 / actualizat: 10 aprilie 2019, 12:25
Carmen Sas şi Adela Moldovan
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 aprilie 2019, 06:00 / actualizat: 10 aprilie 2019, 12:25
Gelozia, în iubire, este asemeni sării din mâncare. Când este puțină, poate adăuga savoare, când este prea multă, risipește plăcerea și, în anumite împrejurări, îți poate amenința viața. – Maya Angelou
Ce se întâmplă atunci când ”scăpăm” prea multă gelozie în relația noastră de cuplu? Încercăm ”să reparăm” relația și mergem cu iubirea la psiholog. Așa a început discuția mea cu doctorul Adela Moldovan, doctor în psihologie și psihoterapeut specialist:
Carmen Sas: Cum defineşte un psiholog, gelozia în cuplu?
Dr. Adela Moldovan, psiholog: Gelozia este un sentiment în care domină lipsa de încredere şi teama de a-l pierde pe celălalt. Uneori se poate să nu fii neapărat îngrijorat că rămâi singur şi să te gândeşti că nu vei găsi altă relaţie, dar partenerul tău actual are anumite caracteristici care te fac să ţi-l doreşti şi atunci te gândeşti că nu vrei să ţi-l ia altcineva.
Carmen Sas: Gelozia este cunoscută şi definită de către psihoterapeuţi ca fiind cea mai dureroasa dintre emotiile umane, emoţie pe care, se știe, nu o experimentăm, pentru prima dată, în viaţa de adult. Să nu uităm de complexul Oedip, pe care îl trăieşte fiecare copil, acea experienţa dureroasă în care cel mic simte că îşi pierde părintele de fiecare dată când acesta pleacă de lângă el, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, la serviciu, de exemplu. În viața de adult, acest complex primește alte dimensiuni.
Dr. Adela Moldovan, psiholog: Da, aşa este, sentimentul acesta este simţit, trăit, de la o vârstă fragedă. Terapia de cuplu Imago ia în considerare relaţia, se uită la indivizi şi la ceea ce se întâmplă între ei. Aceasta explică gelozia ca „o lipsă de siguranţă”. Să definim clar, în primul rând este o problemă de neîncredere a celui care simte asta: eu nu mă simt ok cu mine, astfel că mă tem mereu că partenerul meu mă va părăsi. Acest lucru apare de foarte multe ori fie pe un istoric de viaţă în care nu am fost suficient validați (nu ni s-a transmis că suntem o persoană competentă, că suntem curajoși, că suntem frumoase), fie pe un istoric de viaţă în care nu ne-am putut baza pe ceilalţi.
Ceea ce ne atrage de multe ori la un partener, atunci când suntem adulţi, este tocmai o familiaritate, o similaritate cu ceea ce am trăit în copilărie. Chiar dacă această familiaritate este una care ne-a marcat în od negativ. Nu de puţine ori, dacă am avut un istoric în care ceilalţi erau inconstanţi în a ne sprijini, de foarte multe ori, vom fi atrași tocmai de un partener inconstant în a ne sprijini.
Carmen Sas: Persoanele geloase recunosc, multe dintre ele, după ce a trecut o criză de gelozie, că nu se pot controla, că se comportă sau vorbesc irațional. Unora le este rușine de ”personajul” care devin, în acele momente. Probabil că e greu să acționezi cu calm când ești gelos și tocmai faci o criză dar cum ar trebui să vorbească cu partenerul, cel care face o astfel de criză?
Dr. Adela Moldovan, psiholog: Aici, în primul rând, eu, „gelosul”, am de lucru cu mine. De foarte multe ori, cei care simt gelozie, îl văd responsabil de crriza lor, pe partener. Spun, deseori, nu-i așa: „Tu mă faci să mă simt gelos şi tu nu mă faci să am încredere în tine”. Atunci, cel care are un partener gelos poate să sesizeze limitele de responsabilitate: „ok, dacă mă duc şi mă îmbrăţişez cu toţi bărbaţii de la nuntă, poate că am şi eu o problemă în a respecta nişte limite; dar dacă stau de vorbă cu nişte oameni cunoscuţi şi tu simţi gelozia, problema nu este la mine: problema este ce simţi tu când se întâmplă asta”.
De foarte multe ori, ceea ce fac cei împotriva cărora se îndreaptă gelozia este că, simţindu-se copleşiţi de sentimentele celui gelos şi învinovăţiţi, îşi doresc să rezolve problema. Şi atunci îşi restricţionează propriul comportament pentru a nu mai declanşa gelozia: femeile îşi întrerup studiile pentru că e o facultate cu prea mulţi bărbaţi, bărbații îşi caută un loc de muncă unde sunt doar femei, etc. Toate aceste schimbări nu fac altceva decât să constrângă partenerul împotriva căruia se îndreaptă gelozia, într-un context de viaţă care este generator de frustrări. Iar acele frustrări creează distanţă între partenerii de cuplu, distanţă care nu face altceva decât să-i alimenteze în continuare nesiguranţa celui gelos. Nu este o rezolvare, cel gelos va găsi în continuare motive pentru a se teme că va fi înşelat sau părăsit.
Carmen Sas: Și atunci, ce ne facem cu acest sentiment? Se poate trata, în vreun fel?
Dr. Adela Moldovan, psiholog: Gelozia se poate rezolva prin a-ţi asuma responsabilitatea şi a vedea ce se întâmplă cu tine de eşti atât de gelos. De multe ori, gelozia apare la persoane care nu sunt geloase dintotdeauna, dar care au un moment în care relaţia nu merge bine. Gelozia este aici un semnal de alarmă care-ţi spune că între tine şi partenerul tău este o distanţă prea mare. Nu de puţine ori, cei care simt gelozie îşi descoperă confirmate cele mai negre scenarii; însă, tot de foarte multe ori, gelozia nu are nimic în spate decât propriile noastre frici şi temeri. Trebuie, aşadar, să-mi asum responsabilitatea, să mă uit la mine, la vulnerabilităţile mele, să le cunosc, să le înțeleg, să comunic cu partenerul meu, să vedem eventualele limite pe care într-adevăr partenerul meu le încalcă atunci când mie mi se declanşează gelozia, să vedem ce pot să fac eu şi ce poate face partenerul meu, pentru a ne găsi siguranţa în relaţie. Atunci când eu simt gelozie, reacţionez într-un anumit fel; atunci nici eu nu mă simt în siguranţă, nici partenerul meu, iar relaţia noastră nu este una sănătoasă.
Carmen Sas: Cât de funcțională poate fi o astfel de relație, în care ”gelozia” devine un fel de al treilea partener de drum?
Dr. Adela Moldovan, psiholog: Depinde ce înţelegem prin ”funcţională”. Sunt cupluri care duc gelozia pe picioare foarte mult timp: cu diverse conflicte, cu perioade mai bune şi mai puţin bune, cu izbucniri de agresivitate şi de violenţă, cu dezvoltarea unor dependenţe într-un astfel de context.
Se poate duce o astfel de relaţie, dar partea şi mai bună este că gelozia poate fi rezolvată într-un mod eficient şi nu e necesar să ne chinuim cu ea toată viaţa doar pentru că ne e ruşine să o recunoaştem. Se întâmplă, de cele mai multe ori, să nu ne rezolvăm problemele de gelozie, iar conflictele rămân exclusiv între noi doi – eventual discutăm cu cel mai bun prieten, care nu face decât să ne susţină propriul punct de vedere – şi distanţa dintre noi creşte. Dar nu e nevoie să ne chinuim, putem face ceva să funcţionăm mai bine. E important să recunoaștem existența acestui ”al treilea partener de drum”, cum i-ai spus tu și să ne dorim să îl înlăturăm dintre noi, partenerii de cuplu. Dacă există această dorință, de a face funcțional cuplul din care facem parte, atunci lucrurile se pot rezolva. O discuție sinceră, deschisă, cu un terapeut, va ajuta foarte mult și este nevoie de o părere obiectivă și specializată, venită din exterior. Dacă nu există această dorință iar partenerul gelos nici măcar nu recunoaște că are astfel de sentimente, atunci este mai greu. Relația poate exista și poate funcționa atâta timp cât cel asupra căruia se revarsă crizele de gelozie este dispus să accepte situațiile de compromis în care va fi pus.
În concluzie, cred că este clar pentru toată lumea: gelozia este sentimentul care distruge armonia în cuplu. Chiar dacă ea va fi justificată ca fiind dovadă a iubirii, poate provoca adevărate drame. Gradul de toleranță al fiecăruia dintre noi, în fața unui astfel de sentiment resimțit de partenerul nostru, este diferit de la persoană la persoană. Pentru că sufletele, sentimentele, experiențele noastre de viață, sunt diferite. În plus, anxietatea, frica, furia, aceste alimentatoare ale geloziei, nu fac altceva decât să se folosească în mod deficitar de imaginația noastră iar această imaginație, odată pervertită, va crea o senzație falsă de realitate. Dintr-o relație care se dorea a fi perfectă, așa cum sunt toate relațiile la început, cei doi parteneri de cuplu se trezesc zăvorâți într-o închisoare: unul este ”călăul”, celălalt, ”deținutul”. Cine își dorește așa ceva? Ce poți face să te salvezi? Să apelezi la un specialist, singurul care va putea să ”îi elibereze” de sentimentele negative, acumulate în timp, de cei doi parteneri. Și atunci, relația ta cu cel de lângă tine, poate fi, din nou, exact așa cum ai visat.
Carmen Sas / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
O trupă de actori omogenă și bine sudată, o secție de teatru pentru adolescenți, mai mult de 60 de voluntari de toate vârstele care se...
50 de adolescenți, majoritatea veniți din Pata Rât, au explorat orașul în căutare de subiecte pentru atelierele Tranzit Visual Lab. O viață...
E un curent mai răspândit la alții decât la noi, dar și în România sunt aproximativ 1.500 de împătimiți al căror hobby este realizarea...
Invitați la eveniment au fost prof. dr. Vasile Flueraș , scriitorul Horia Corcheș și editorul Bianca Mereuță de la Editura Singnatura. ...