O pasiune cât o viaţă: un profesor clujean deține cea mai mare colecție de fluturi din Estul Europei
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 21 august 2018, 13:29
O pasiune cât o viaţă. Să-ţi dedici viaţa fluturilor încă din copilărie poate părea pentru mulţi o pierdere de timp sau chiar o nebunie. Dar dacă vezi colecţia de lepidoptere pe care o deţine profesorul Rákosi László, rămâi uimit de mozaicul de culori şi de reflexe de pe aripile acestor plăpânde insecte zburătoare.
Rákosi László: Acesta de aici a fost descoperit de mine în 1994 şi descris atunci ca specie nouă pentru ştiinţă. Dar comunitatea ştiinţifică a fost foarte sceptică. Au zis: „Nu se poate ca în Dobrogea, în România, să mai găseşti un fluture aşa de mare; ca un elefant în Europa!” După ani de zile totuşi s-au convins: populaţia este acolo, trainică. Fiecare se poate duce acolo şi poate vedea, la sfârşitul lunii mai, această fantastică specie.
Fluturii de noapte reprezintă cel mai mare grup de fluturi, sunt cunoscute în lume peste 130.000 de specii. 90% dintre ele sunt active numai noaptea. Dacă te uiţi cu atenţie, fiecare are mici diferenţe care se pot determina. Ceea ce este cel mai important: fluturii nu se recunosc după culori şi după desenele lor, ci după miros. Acei feromoni pe care îi produc, acele substanţe chimice sunt unice pentru fiecare specie.
Am pe undeva şi fluturi exotici. Când mai vine cineva, spune: „Domnule, dar nu ne arătaţi numai de culoarea şoarecilor şi a pământului!” Şi atunci deschid şi îi arăt. Sunt vreo 20 de specii aici din zonele tropicale, din zona Amazonului majoritatea. Aceştia sunt frumoşi, dar din punct de vedere ştiinţific, pentru noi nu au aproape nicio valoare.
Un dulap imens, plin cu insectare, conţine cea mai mare colecţie de lepidoptere de la Viena încoace, ne spune cu mândrie profesorul Rákosi, care ne arată şi piesele sale de rezistenţă.
Rákosi László: Acestea sunt din zona australiană. Erau foarte greu de prins, stau în coroana înaltă a arborilor tropicali, la 45-60 de metri. E foarte greu să prinzi exemplare frumoase. Când se vindeau, valorau greutatea lor în aur. Acum nu mai merge nimeni să-i vâneze.
Aceştia care irizează au o structură specială, este un fenomen de difracţie a luminii. Solzii dau irizaţiile acestea.
Cel mai mare fluture din lume, thyssania agrippina – tot din America de Sud -, ajunge la 30 de cm în ceea ce priveşte anvergura aripilor.
Profesorul Rákosi a primit de la Uniunea Europeană 100.000 de euro pentru un proiect care se va derula pe următorii 4 ani, de inventariere a populaţiei de fluturi din zona Agârbiciu, din specia gălbiorul roşcat; un alt unicat pentru Europa, de unde a dispărut cu decenii în urmă.
La ultimul interviu, profesorul clujean ne vorbea cu entuziasm şi despre albăstrelul transilvan: o altă raritate în Europa, care recent a primit o lovitură mortală chiar din partea celor care ar fi trebuit să-l protejeze.
Rákosi László: Au dat drumul la oi exact în perioada în care nu trebuia să existe nicio oaie acolo! Şi au mâncat ouăle cu larvele. Când fluturii şi-au depus ouăle pe planta respectivă, au intrat cu turma de oi, au stat 2 săptămâni şi au mâncat tot. Când m-am dus eu cu un grup de străini care au venit să-i vadă, erau doar resturi şi miros de oi. Albăstrelul transilvan este un fel de brand al nostru, că nu există decât aici! Şi ne-am bătut joc: am intrat cu oile, că acelea sunt mai importante decât un unicat. Uniunea Europeană poate penaliza România şi primăria din Suatu pentru că nu au luat măsurile pe care trebuiau să le ia.
Profesorul Rákosi lucrează acum la ediţia în engleză a lucrării sale monumentale Fluturii din România prefaţată chiar de prinţul Charles, un împătimit al naturii din Transilvania. Specialistul clujean regretă însă că noi românii nu ştim să ne preţuim îndeajuns natura aceasta de o bogăţie inegalabilă cu care am fost hărăziţi.
Ovidiu Moldovan / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
