Prima pagină » Cultural » Doina Cornea: „Dacă nu practicăm umilinţa, suntem pierduţi”
Doina Cornea: „Dacă nu practicăm umilinţa, suntem pierduţi”
Sicriul cu trupul neînsufleţit al Doinei Cornea va fi depus, duminică, 6 mai, în aula ‘Cardinal Iuliu Hossu’ a Catedralei Greco-Catolice din Piaţa Cipariu din Cluj-Napoca, anunţă un comunicat al Episcopiei de Cluj-Gherla.
De asemenea, clopotele bisericilor de pe teritoriul acestei eparhii vor bate zilnic, timp de trei zile, la prânz, în memoria ei.
Doina Cornea va fi înmormântată luni, 7 mai, la Cimitirul Central din Cluj-Napoca. Ea a murit în cursul nopţii de joi spre vineri, la vârsta de 88 de ani.
Foto: Doina Cornea
Articol editat de Carmen Sas,
6 mai 2018, 06:00 / actualizat: 6 mai 2018, 13:08
Sicriul cu trupul neînsufleţit al Doinei Cornea va fi depus, duminică, 6 mai, în aula ‘Cardinal Iuliu Hossu’ a Catedralei Greco-Catolice din Piaţa Cipariu din Cluj-Napoca, anunţă un comunicat al Episcopiei de Cluj-Gherla.
De asemenea, clopotele bisericilor de pe teritoriul acestei eparhii vor bate zilnic, timp de trei zile, la prânz, în memoria ei.
Doina Cornea va fi înmormântată luni, 7 mai, la Cimitirul Central din Cluj-Napoca. Ea a murit în cursul nopţii de joi spre vineri, la vârsta de 88 de ani.
………………………………………………………………………………………………………….
A semnat numeroase articole în ziare şi reviste de cultură. A ţinut conferinţe în ţară şi în străinătate. Doina Cornea a fost una dintre cele mai cunoscute figuri care s-au opus comunismului din România.
Am adunat pentru dumneavoastră câteva gânduri ale Doinei Cornea: despre mândrie, sacrificiu, unitate şi adevăr, gânduri păstrate în fonoteca noastră de aur.
S-ar putea ca dezordinea cronică a societăţii să ţină de dezordinea interioară a individului. Ce se poate face din el? Cu o cărămidă proastă, cum suntem fiecare, nu se poate face o casă bună. Că nu s-a clădit nimic durabil cu noi este limpede din istorie. Dar nu este întotdeauna limpede omului, cărămizii. Până când nu vom reuşi să facem curăţenie în sufletul nostru şi în conştiinţa noastră, până atunci nu ştiu ce se va putea clădi cu noi.
Neamul nu este o fărâmiţare, nişte oameni roboţi care să te linguşească. Bunul nostru suprem care trebuie aşadar salvat este unitatea sufletească.
Mă declar absolut incompetentă în chestiuni de organizare, de administrare, de economie, de comerţ. Nu am nicio veleitate în a-mi impune opiniile mele politice sau sociale.
Nici mândria, nici orgoliul nu sunt nişte sentimente de cultivat. Când au fost sădite precum seminţele în sufletele noastre, au fost sădite ca mijloace de conservare şi de apărare. Noi le exacerbăm în viaţa de toate zilele. Dar dacă nu practicăm umilinţa, suntem pierduţi. Umilinţa este una din virtuţile cele mai mari pe care ni se cere să le practicăm.
Preocupările nesemnificative în jurul persoanei noastre – succese, eşecuri care ne macină – ne închid în ele. Trăim ca să ne deschidem, să uităm eul nostru, ca să ne integrăm în ceva mai vast decât noi.
Cel mai mare duşman al fericirii noastre suntem noi înşine. Ne cramponăm de ceva trecător, uitând de veşnicie, de Dumnezeu sau de valori. Nu o să ajungem astfel la adevărul absolut sau la binele absolut, dar trebuie totuşi să legăm fiecare clipă, fiecare act al nostru de aceste valori.
Societatea noastră e dominată de neadevăr, de minciună. Dacă fiecare dintre noi ar încerca să recunoască adevărul, să-şi recunoască greşelile, vinovăţiile, altfel ar arăta România.
Deşi se spune că poporul român s-a născut creştin, credinţa noastră seamănă de multe ori cu superstiţia; rugăciunea noastră seamănă cu un târg. Adică eu clădesc o biserică şi în schimb numele meu e curat, Dumnezeu îmi iartă păcatele. Nu merge chiar aşa. Trebuie să ne recunoaştem faptele şi să ne căim. Credinţa e o legătură vie, pe care nu trebuie să o trădăm.
Un popor care-şi pierde memoria este un popor care-şi pierde şi conştiinţa de sine şi identitatea.
Și, în loc de concluzie:
Cum să vă conving că sacrificiul pe care l-aţi adus a fost unul de dăruire eroică? De ce să moară un tânăr, ucis de nişte ticăloşi? Pot să vă vorbesc doar din proprie experienţă. Fiecare dintre cei plecaţi este fiul nostru, al tuturor. Pe fiul meu am încercat să mi-l închipui ucis şi mi-am zis că fiii noştri nu ne aparţin exclusiv nouă, ei aparţin unui ideal mai vast decât noi. Ei aparţin în ultimă instanţă lui Dumnezeu. Şi l-am oferit de bună voie lui Dumnezeu în numele acestui ideal. Am convingerea că aceste vieţi sacrificate nu sunt pierdute, pentru că spiritul nu poate muri. Şi va rămâne ca o flacără călăuzitoare a cugetelor noastre şi a celor ce vor veni după noi.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
