Aud ce gândești -cronicile FITS2016

Cum ar fi să mergi la club și în timp ce asculți muzică să poți auzi ce gândesc oamenii din jur? Îți pui căștile pe urechi, dansezi și auzi în căști gândurile celorlalți. E ideea regizorului Bobi Pricop pentru spectacolul Pisica verde de Elise Wilk, montat la Teatrul pentru copii și tineret Luceafărul din Iași.

Articol editat de , 15 iunie 2016, 12:00 / actualizat: 16 iunie 2016, 13:10

Nu despre mine e spectacolul ăsta, ci e despre ei mai mult spune Bobi Pricop când explică opțiunea pentru un text adresat adolescenților și universului lor.

Ideea a pornit de la propunerea Teatrului Luceafărul care a vrut un spectacol pentru adolescenți și atunci ideea mea a fost să găsesc un text care să încerce să descopere lumea lor și să îi aducă la teatru într-un fel foarte imersiv, care să îi facă să descopere în continuare teatrul. Am vrut să recreăm cumva  toată atmosfera asta pe scenă. Faptul că îi auzi atât de alături de muzică, atât de în tine pe actori te face să te identifici mult mai mult cu ce se întâmplă pe scenă și cu poveștile lor. (regizorul Bobi Pricop)

La intrarea în sală spectatorii primesc o pereche de căști. Intrăm într-un club în care se dansează. În căști auzi muzica și vocile actorilor. Aflăm astfel povestea celor cinci adolescenți pentru care vârsta definirii identității, căutarea unui drum n viață și nevoia de iubire caută confirmarea în ceilalți. Piesa Elisei Wilk propune un fals dialog în care monoloagele personajelor reconstruiesc în mintea cititorului povestea morții iraționale a unei adolescente ucise fără motiv de un coleg.

Spectacolul lui Bobbi Pricop e ritmat, dinamic, dar și simplu, limpede, emoționant. Spectatorii tineri iau adesea scena în primire și dansează cot la cot cu actorii. E miza acestei montări în care interactivitatea e firească, derivă din dispozitivul scenic și din disponibilitatea tinerilor de a răspunde propunerii ludice.

Oana Cristea Grigorescu