Prima pagină » Cultural » Istoria Discului de Aur [AUDIO]

Istoria Discului de Aur [AUDIO]

Acum 74 de ani era decernat de Compania RCA Victor, primul Disc de Aur, americanului Glenn Miller, pentru vânzarile single-ului Chattanooga Choo Choo (1, 2 milioane de copii).

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 10 februarie 2016, 11:44 / actualizat: 11 februarie 2016, 14:59

Evenimentul a deschis o pagină nouă în muzica de toate tipurile din lume, orice muzician visând să câștige cel puțin un astfel de premiu, care este aproape o garanție a succesului. De argint, de aur, de platină sau de diamant premiile din industria muzicală sunt oferite în funcție de numărul de piese sau albume vândute.

Cel mai important disc de aur din istorie este însă deja foarte departe de noi. Distanța la care se află acum e de 1,6 ani lumină iar discul a fost lansat în 1977 la bordul stației orbitale Voyager și conține informații și date despre prezența noastră în Univers. Acest disc de aur se află acum în regiunea de stele ocupată de plasma galactică.

Evident că trebuie să revenim cu picioarele pe pământ și să vedem care sunt artiștii care s-au procopsit cu aur și cu alte metale prețioase.

Dar haideți să aflăm cum se poate primi un Disc de Aur. Un artist ar trebui sa vândă un album în 250.000 de copii sau o piesa în peste 500.000 de exemplare. Acest lucru este valabil în Marea Britanie, deoarece în Statele Unite lucrurile stau altfel. Astfel, abia dacă un muzician vinde 1 milion de copii ale unui album sau 500.000 ale unui single poate spera să primească un Disc de Aur.

Anul trecut recordul de viteză în câștigarea unui astfel de disc îi aparține britanicei Adele care, în doar 4 zile, a vândut 2 milioane și jumătate de copii ale albumului său 25 in Statele Unite ale Americii. Asta după ce în 2011 albumul său 21 se vânduse în peste 30 de milioane de copii pe plan mondial, schimbând aurul de-a dreptul cu diamantul.

Printre puținii artiști ai lumii care se pot lăuda cu distincția absolută, Discuri de Diamant se numără trupa Eagle în 1976 (29 de Discuri de Platina), pentru Greatest Hits, Pink Floyd pentru albumul The Wall din 1979 (23 de platine), Led Zeppelin, pentru albumul Led Zeppelin IV din 1976 (23 de Discuri de Platină) și nu în ultimul rând Michael Jackon pentru albumul Thriller din 1982 (pentru care a primit 29 de Discuri de Platină).

Ar putea suna ca și o anecdotă însă există și o categorie pe care nu și-o dorește niciun artist. Este vorba despre Discul de Plumb care certifică faptul că un artist a avut o piesă sau un album care nu s-a vândut deloc. În plus, plumbul în cantități mari e nociv și nici nu se poate lista la bursă.